Ce-mi transmite IULIAN, astăzi, la ora 11:38:39 ?
1) Geo, in primul rand ma bucur "de cunostinta", 2) pana acum eu nestiind raportarea ta la misticism.
3) Nu iti impartasesc punctul de vedere, 4) pentru ca este unul rational, 5) iar ratiunea este - din punctul meu de vedere - cea mai oarba. 6) Iti da falsa iluzie ca totul este sub control, perfect explicabil.. ceea ce nu este deloc adevarat, omul traind de fapt pe un vulcan afectiv (probabil iti e familiara notiunea de inconstient) pe care ratiunea nu-l poate patrunde decat daca 7) afectivul este OK.

Semnatura aleasa de tine este in conformitate cu stilul tau: "atata poti, cat stii".. 9) Intrebarea mea este, oare stii cat poti de fapt ? (oare stii ce esti in stare sa realizezi cu tine ca fiinta?). Pentru ca afirmatia in sine implica autolimitarea. Odata ce ai stabilit cat stii, vei functiona doar in acel cerc asumat.
10) Abordarea rationala insa este constransa sa nege existenta lui Dumnezeu, si asta din NEputinta ei de a-l vedea..
11) Rational nici macar iubire nu exista, caci 12) iubirea e doar o pornire sexuala (animalica).. Sau in cel mai "profund" caz iubirea este de fapt o 13) agatare oedipala de parintele de sex opus, si gasirea unei relatii care sa repare acel conflict. De aici dependentele, de aici suferinta, 14) agonia oarba de care zici tu.
15) Apropos, in citatul dat de tine din biblie, spune ca "iubirea [...] se bucura de adevar". Pai cum se bucura de adevar, daca e oarba ? Daca e oarba, atunci bajbaie prin intuneric, si nu se bucura adevar, nu ? Smiley
Deci cumva sunt doua alternative pentru a putea intelege iubirea:
1. este cea mistica, spuna frumos de maestrii spirituali.
2. este cea triviala/oedipala - care starneste exaltare DAR cu obsesii, disperari, gelozii (si nu are nici o legatura cu cea de la punctul 1).
De exemplu, ti s-a intamplat sa iubesti si sa intelegi/accepti persoana cealalta fara ca ea sa-ti sfatisfaca iubirea? Sau ti s-a intamplat sa iubesti si sa si urasti in acelasi timp si sa vrei razbunare?
1Ce-i răspund eu, tot astăzi, dar după amiază, la timpul notat mai sus:
1) Şi eu mă bucur, Iuliane! Că nu-i de colo să cunoşti un om de "5 stele" (verzi!), care va să zică un mareşal, ori poate un generalissim (cum era numai Iosif Vissarionovici Stalin) când tu n-ai decât 3 stele roşii-roze, fiind aşadar numai locotenent-major, după gradele sovietice!
2) Fii atent, Iuliane, că te suspectez de necunoaşterea termenilor cu care operezi. (Şi n-ar fi pentru prima oară!). Raportarea mea la misticism, e de două ori o eroare pentru tine: a) misticismul reprezintă o practică a fanatismului religios extrem, aşa cum e dovedită de misticii din Tibet, ori de anahoreţii de prin grotele Muntelui Athos, ceea ce nu e cazul meu, cu atât mai mult cu cât eu, prin tot ceea ce ţi-am scris (în mesajul postat anterior), ţi-am dovedit că sunt liber-cugetător; b) Normal era să spui (să te scuzi!) că n-ai cunoscut (şi să te bucuri că acum cunoşti!) raportarea mea la religiozitate. Or, asta ar fi cu totul altceva!
3) Foarte bine! Nu te obligă nimeni să-mi împărtăşeşti punctul de vedere!
4) Ce-ai fi vrut: să-ţi prezint un punct de vedere iraţional? Crezi că ţi-ar fi folosit un asemenea punct de vedere? Adică ţi-ar fi fost de folos să bat câmpii? Că asta fac cei care prezintă puncte de vedere… iraţionale. A, tu ai vrut să mă menajezi, pentru că de fapt ai fi vrut să-mi spui că nu împărtăşeşti punctul meu de vedere eminamente raţional, logico-dialectic?
5) Fii serios, Iulică, punctul de vedere raţional cu privire la nonexistenţa sfinţilor şi a sfinţişorilor e cel pertinent - sobru, izvorât din cunoaştrea multimilenară a omenirii - e adică acel punct de vedere care nu face nici un fel de compromisuri vizavi de realitate (unde nu există niciun sfinţişor!).