Salutare!
Iulian, iata-te administratorul salii de sport al unui club celebru pentru echipa lui de volei femin. Munca multa, program prelungit, vii primul si pleci ultimul. Dar sunt si parti foarte placute in treaba asta. Seara, tu trebuie sa incui sala si, dupa fiecare antrenament al echipei, te "interesezi" cat mai au fetele de stat la dus.
Intelegi tu!
De curand o veste super iti provoaca furnicaturi pe sira spinarii: pe 28 martie, sa zicem, urmeaza sa se transfere aici trei superbe jucatoare brazilience.
Oaaau! Gandul iti sta cam tot timpul acolo iar in asteptarea acelei clipe, parca nici ochi nu mai ai pentru celelalte fete.
Dar belea! Cand mai erau doar trei zile pana la evenimentul care ar fi facut sa cada tavanul salii de sport pe tine, iata ca patronul te cheama in biroul lui. Pornind cu observatia de la faptul ca ai un ochi mai rosu decat celalalt (care e galben
) isi manifesta ingrijoarea pentru starea ta de sanatate si acuzand programul prea lung de munca iti comunica decizia consiliului de a ti se da alte responsabilitati. Simti cum ti se inmoaie genunchii.
Nici nu vrei sa auzi, asa ca incerci sa-l convingi ca ochiul rosu e de la lumanarea aprinsa in fiecare duminica la biserica si de care uiti uneori atunci cand te apleci sa saruti icoanele. El spune ca si asta e tot o dovada de surmenaj asa ca ramane neclintit. Chiar arata spre contractul din fata lui, gata pregatit sa-l semnezi. Spune ca iti vrea binele, ca toti sunt ingrijorati si pana si fetele au cerut asta.
Trecandu-ti prin minte toate sacrificiile facute de-a lungul timpului pentru a pastra acest post, vezi negru in fata ochilor si cineva parca ti-a luat mintile de incepi sa urli la sef. Intr-un torent de cuvinte ii arunci in fata ca e un batran ramolit, mumie fara inima, tiran al angajatilor samd. Sa nu uite cine esti tu, ca ai renuntat la posturi mult mai bine platite, ca oricand poti pleca la un job de programator afara, ca se bat strainii in oferte pentru tine si ca tu nu esti in situatia sa te rogi pentru un contract de capsunar in Spania!!! Sa fie clar! Si-ti dai demisia, urandu-i sa ajunga sa joace in judeteana.
La o saptamana dupa toate astea, cu biletul de Spania in buzunar, iti suni un prieten, angajat si el al aceluiasi club, ca sa iti iei ramas bun. Din una in alta afli ceva ce-ti taie respiratia.
"Pai stii ce voiau astia sa te faca?"
"Nu ma intereseaza!"
"Maseur la echipa,
baaaai!"
Mii de fulgere!!!Iata acum intrebarea:
Crezi ca lucrand pe plantatie cot la cot cu ecuadorience care amintesc cel mult de mingea de volei, vei putea uita acest sport sau visezi sa-ti faci propria ta echipa cu banii castigati aici? Intr-un cuvant, cum crezi ca vei trece peste aceasta lovitura a sortii si oare se vor termina aici ghinioanele?
PS: 
Ce-i cu tine? De ce te-au dat astia jos din autocar la frontiera spaniola?oops!
Subiect: Jocul de-a adevarul (Citit de 69121 ori)
