Semiramis draga inaintede-a respunde vreau sa-ti spun ca doresc un referendum prin care populatia sa-si dea votul pentru infiintarea juratilor ca facand parte din justitie si vot decisv.In functie de concluziile juartilor judecatorul sa dispuna pedeapsa.Acum raspund;
N-as sta cu un asemenea animal niciodata chiar daca as avea si copil/ii. Odata ce el aplica violenta inseamna ca-i bolnav psihic sau se simte amenintat de dominatia mea. Eu sunt un temperament coleric-sangvin, asa ca n-as accepta niciodata asa ceva. In intrebarea ta eu inteleg ca de fapt as fi stiut ca-i cam golan,...categoric n-ar fi avut loc in viata mea, nici nu cred c-ar fi fost vreo alta intalnire in afara de prima.
Daca n-as fi stiut si el ar fi fost un bun actor pana sa-si dea in petec, categoric dupa prima bataie as fi plecat. Dupa ce as anunta organele de politie si protectia copilului, as incerca pe cat posibil, cu toate fortele mele sa-l las pe drumuri.Apoi as apela la o organizatie non profit pentru gazduire pe perioada reabilitarii mele si-a copiilor cei am in intrtinere.Daca justitia romana ar avea jurati l-as pune sa-mi plateasca daune morale, chiar si daune pentru deflorare(poate-i de ras dar chiar s-ar putea).
Apoi as incerca sa-mi complectez veniturile pentru a-mi lua viata de la capat. N-as sta ca cineva sa-si bata joc de ,,munca parintilor mei'', ei m-au conceput din dragoste si m-au crescut cu dragoste.
PS Cei drept m-a surprins si m-a blocat nitel intrebarea, eu am o casnicie frumoasa, sunt o femeie libera(libertatea bunului simt), sunt o femeie implinita. Doresc norocul meu tuturor femeilor(poate casatoriile cu marinari sunt cele mai reusite, eu personal n-am timp de cearta, perioada este prea scurta cat stam reunita intreaga familie). Eu m-am casatorit, noi doi, un buchet de flori si-o cutie de bomboane.Dupa cununie nu aveam bani nici sa ne-ntoarcem acasa, asa ca am luat-o din ocazie in ocazie pana la bunicii si rudele mele pentru a le oferi o bomboana in schimbul unei mici sume de bani. Asa am strans noi in 1992 1200lei bani cu care ne-am luat o amintire si-am mancat o pizza. Apoi fiecare am stat la casa lui 1 luna de zile, timp in care ne intalneam numai noaptea. Eu locuii-am in acelasi bloc cu sotul meu, intr-un apartament organizare de santier primit de la institutia unde eram stagiar, la etj 10, sotul meu locuind cu parintii. In fiecare seara dupa ora 23 sotul meu imbracat in pijama sarea balconul si urca la mine la 10. Sederea tinea pana la ora 5 dimineata cand cobora si escalada balconul pentru a fi gasit in patul lui la ora cand suna ceasul.Asa am dus-o cam 1 luna, pana am fost prinsi iar sotul meu a fost dat afara din casa. Am cedat apartamentul meu institutiei si ne-am mutat cu chirie la o casuta cu curte. Aici a fost conceput Jimmy, aici am inceput a strange primi bani, aici am inceput a muncii mai mult, a face acele sacrificii pe care orice cuplu care vrea implinire le face.Apoi am plecat in orasul meu sa-l nasc prin cezariana pe Jimmy, sanatatea nu-mi permitea o nastere normala(am avut o luxatie congenitala), ne-am reantors si asa am stat pana-n toamna cand de teama frigului si poate a neputintei noastre, am fost vevoiti sa-l ducem pe Jimmy la parintii mei pana ce ieseam din impas. A fost crescut acolo pana ce-am reusit sa strangem bani pentru prima noastra casa, cam pana la varsta de 6 anisori. Am fost si suntem un intreg. Sunt o femeie fericita,...am avut si-un slogan;,,decat o inginera prost pregatita, mai bine o casnica perfecta''. Ma consider menegerul familiei iar cand ochii celor dragi mie sunt veseli inseamna ca-s bucurosi de ceea ce eu fac
Maria
Subiect: Jocul de-a adevarul (Citit de 74830 ori)
