La castelul SansSoucis

[desdemona]

Cineva care ma aude!!!!ye!!!!!!normal ca surioara mea,ce m-as face fara tine?

[cv]

Lumea e prea trista? Nu inteleg nimic. Rolul unei petreceri nu e sa inveseleasca... paesc incet, incet...

cum nu stiati? e carnaval... noi de ce stam tristi?

[charlie]

cum nu stiati? e carnaval... noi de ce stam tristi?

din diferite motive   

[cv]

 :)charlie, uita de masca asta trista... uite... te invit la vals. lumina e tocmai buna, musafiri putini... ideal daca ne mai balbaim sa nu se observe. am sa-ti soptesc cat dansam si o poveste la ureche

[sunshine]

hai sa nu te las singur

[charlie]

..... o poveste la ureche

o poveste... ce poveste ? 

[cv]

Intamplarea despre care povestesc a pornit de la un tablou cu iarna. Pictorul si-a pierdut cu desavarsire entuziasmul inainte sa termine capodopera si… peisajul era oarecum demn de mila. Copaci erau goi, fereastra casutei albe din fundal lipsita de viata dar, mai grav, doua personaje debusolate: intr-un colt, o fata simplu dar oarecum fermecator conturata ce parea ca ar fi lasat gerul sa o patrunda fara sa clipeasca doar pentru a admira caderea fulgilor (numai ca asa cum am spus: fulgii lipseau de pe panza), in celalalt colt era un baiat. Figura flacaului dadea senzatia ca ratacise pe cineva… poate chiar pe el, pe cand era copilul cu parul negru taciune si ochii albastrii si nu stia sa numere zilele, iar cerul il vedea ca pe o umbrela mare ce sustinea niste jucarii pufoase de plus. Ca si in cazul celuilalt personaj cineva acolo sus (in cazul nostru pictorul) uitase sa-i construiasca un pamant sau o cararuie pe care sa apuce.
Prea multa nesiguranta intr-un singur tablou! O lume prea mare si… complet nefinisata. Numai ca intr-o seara, cand sarbatorile se sfarsisera triste pentru cele doua personajel a trecut pe acolo o zana si totul a capatat viata.

daca promiti ca ma ajuti sa fac un drum... continui

[charlie]

a facut zana o carare ?

=========
nu ma puneti sa povestesc, nu am talent 

[cv]

nu nu.stai sa vezi... nu asta te pun
  nu inca.continui


- Am asteptat zapada, m-am pregatit toata toamna! (sopti tanara din coltul ei de tablou) Se pare ca a oprit-o ceva pe drum. Si ce frig e, gerul asta-mi umple sufletul! Speram ca gramada de artificii va aduce ninsoarea, credeam ca scanteile se vor preface in fulgi, dar n-am avut parte de magie. De ce spunea pictorul ca seara dintre ani trebuie sa fie cea mai importanta? Nu a fost deloc asa… golul din suflet s-a umplut cu lacrimi mute si surde. Cui sa spun cata durere e in interiorul meu?
- Trebuia sa ma lupt cu mine, sa ma ridic dupa fiecare piedica, sa ma scutur si sa continuui drumul pana ajungeam la cararea dinspre casuta! Trebuia sa deschid ochii si sa nu mai sper ci sa ma lupt! Trebuia sa traiesc! Trebuia...
-O sa merg pe cararea din spatele casutei sa caut stelutele de gheata, ma voi intoarce doar cand le voi gasi, ma voi intoarce cu obrajii rosii, nasucul rece, poate si corpul inghetat bocna, dar fericita ca am gasit zapada ce lumineaza copacii posomorati, ce asteapta sa fie imbracati in alb.

Vorbele acestea, care cum v-am spus apartin personajelor din tablou, au pus zana pe ganduri. Prea frumosi erau cei doi sa nu le dea o mana de ajutor!

[cv]

  asta e povestea mea... numai ca melodia s-a sfarsit, masca cea frumoasa care mi-a oferit dansul a plecat... si  tabloul va ramane vesnic neterminat...

[charlie]

oare?

eu cred ca totul are un sfarsit.

[cv]

  da, multumesc pentru dans

[charlie]

 

[Lorelei]

Heeeeeei... eu am ajuns prea tarziu pentru un dans? 

[ONLY DESIRE]

Sper ca nu...ca si eu tot acum sosii!Sper sa nu se fi terminat...doar la castel petrecerile tin 3 zile si 3 nopti!