Din jurnalul piticului Doridac:
"In imparatie se lasa cu idile. Pe Des, draga mea draga, mi-a furat-o un inger furios. Azi am plans toata ziua. Am inundat scorbura. Cum mai fac eu foc sa ma incalzesc? Prima data Sonia, acum Des, viata de pitic!

Lumea se razboieste pe lucruri marunte si rade de cate-n stele si-n luna. Tare ciudati mai sunt oamenii: acu' se cearta, acu' se pupa. Cine sa-i mai inteleaga.
La castel - printesa noua: Rosine! (asa o alint eu, ca parfumul de la Guerlain). Poate de data asta... Sa vedem, sa vedem...
Se simte miros de scortisoara si cozonac. Bweeeeack, ce pot manca oamenii astia. Oare inca n-au vazut ce buna este salata piticoata de napi cu sfecla si gulii?
Cu coada ochiului am zarit si o hangita. Mi-a soptit o randunica cum ca mi-ar fi dus dorul. Cred ca daca o vad ma inrosesc tot. Tare mi-e draga. Doar ea ce mai vede ca pe lumea asta exista si-un pitic pe nume Doridac.
Intre timp a aparut si-un Crontz. E clar, se lasa cu veselie iar la Castel!
Hotarat lucru nu vreau sa fiu om. Tareeeeee mai sunt ciudati."
Semnat si parafat, Doridac, pitic de vita nobila.