La castelul SansSoucis

[charlie]

cine e piticul ?

[Lorelei]

Piticul castelului, Doridac, care locuieste intr-o scorbura si tine un jurnal din care din cand in cand mai furam cate o pagina... 

[George Ene]

Doridac, nepot de dac,
Stă pitit într-un copac,
Într-o scorbură de drac.

Tipul e fenomenal:
Deşi scrie infernal,
Ţine zilnic un jurnal.

Zice-se că scrisul său
Te fereşte de cel rău,
Că-i dictat de Dumnezeu.

De-aia, fetele-n alai,
În frunte cu Lorelei,
Se ţin zilnic de el scai:

Să le dea şi lor soroc,
Cât de cât, că n-o fi foc,
Să le poarte – zic – noroc.

Una-l gâdilă un pic,
Alta-l mângâie, că-i mic,
Iar o alta, ce să zic

Îi tot smulge din jurnal...
Şi deşi pare banal,
Poate şi fenomenal,

A ajuns bietul pitic
Să nu mai scrie... nimic.

[anushca]

Iote Geo, se da mare
Si-ncropeste o cantare
Insa-i plina de-adevar
Precum are broasca... par

Draga Doridac,
sper sa nu iei in seama acest trubadur invidios pe talentul tau.
Subsemnata, ramane pentru totdeauna admiratoarea condeiului tau fermecat 

Pe curand,
Minerva

[furia ingerului]

Lumiere va saluta
Si suit pe-o capra ciuta
Dintr-o candela plapanda
De ulei mereu flamanda
Va arunc in jur vapaie
Chiar in paturile de paie!

[Lorelei]

Zau ca nu o sa pricep in veacul vecilor oamenii. Cand crezi ca ajungi sa-i intelegi, cu mintea ta desteapta de pitic, atunci devin total irationali. Auzi, scriu in versuri! Fraaaaatilor, trezirea! La ce ajuta versurile? Te ajuta sa incropesti mai bine salata cu napi? Sa-ti faci foc in scorbura? Atunci?
Imi aduc aminte ca mama imi spunea o poezie cand eram mic:

Un pitic atat de mic
Facea baie-ntr-un ibric
De sapun s-a-mpiedicat
Si piticul s-a-necat!

Pai astea sunt versuri? Asta e poezia? Bleah! Oameni! 
La castel au aparut figuri noi. O fi ceva si cu versurile astea, sa vedem sa vedem... Dar cel mai tare ma bucur ca a reaparut hangita. Mi-a inghitit inimioara in sec cand am aflat ca a plecat...
Ufffff, ca frumoasa e viata de pitic, si zau ca n-as vrea sa fiu om.
Saracii, n-au scorburi si ii poarta soarta pe unde vrea ea... Noroc ca scorbura mea e mica, zau ca n-as putea trai cu ei, chiar de mi s-ar face mila si i-as chema aici. Prea sunt capriciosi si schimbatori.
Pentru prima data in viata nu sunt indragostit. Libertateeeeeeeeeee! 
Desi ma mai trezesc uneori noaptea vasand-o pe printesa Sonia...

Semnat si parafat, Doridac, pitic de vita nobila, liber si destept nevoie mare!

[anushca]

Vai, vai ce pacat
ca piticul s-a-necat!

Stiam eu, domnita Lorelei ca piticutul nostru de vita nobila nu va rezista departe de oameni mult timp. Zice el ce zice dar cred ca are el o slabiciune 

_{hangita... se va intoarce?ar fi chiar o minune!}

[Lorelei]

o fi avand, o fi avand... 

cat despre hangita... se va intoarce ea...  stie piticul ce stie...

[Semiramis]

m-am plictisit ingrozitor...are cineva vreo idee?

[anushca]

Admira ploaia. Si mai povesteste si Domnia ta cate ceva. Te va suspecta lumea de muta

[George Ene]

Lămuriţi-mă, fraţilor, şi pe mine, să nu mor prost: ce e cu piticul ăsta? Ce atribuţii i-aţi stabilit aici, la castel?
E pe post de cronicar? E pe postul lui Mircea Dinescu sau Cazimir Ionescu, de la CNSAS?
Şi hangiţa cine-i?
Păi dacă nu-nţeleg nimic, de-aia şi greşesc. Şi văd că pe-aici nu merge cu..."şi iartă, Doamne, greşelile noastre, precum şi noi iertăm...", ci mai degrabă cu... "şi nu ne duce pe noi în ispită".
Să fie, oare,de vină hangiţa, că nu mai vine?

[Lorelei]

George,

nu gresesti nimic, si nu esti singurul care scrie in versuri la castel.  Si eu sunt una dintre "ei". Doridac este inventia ... castelului... un pitic aciuat nu se stie de unde care scrie intr-un jurnal. Si care comenteaza intotdeauna carcotas ce se mai intampla prin castel, prin imparatie... niciodata nu intelege oamenii, si intotdeauna se raporteaza la diferentele dintre neamul piticesc si oameni  Nu are pretentii nici de cronicar, nici de rapsod, ci doar de prezenta insolita la castel. Din cand in cand ii mai "furam" o pagina din jurnal, asa, de amorul artei... si pentru ca ii e tare drag hangitei (Minerva sau anuta  )...

[George Ene]

Ei, da, acum am început să mă limpezesc. Carevasăzică aici se ţese un basm, întreţesut cu trimiteri la realitatea cenaclului nostru, în care cam toţi sunteţi (mă rog, suntem) câte un personaj, sau vom încerca să fim, ca-n felul acesta să ne mai descreţim şi noi frunţile (să ne amuzăm un pic). Interesant. Frumos.
Mulţumesc, Nico!

[Lorelei]

Mulţumesc, Nico!

Well well well... George zice ca e George! 

PS. Bun venit la castel!

[George Ene]

Mulţumesc din inimă pentru urări şi-ţi sărut mâinile, bună prietenă!