Din jurnalul piticului Doridac:
"In imparatie iar e forfota mare. Dar cel mai si cel mai important... s-a intors iubita mea, printesa Sonia! O sa umplu scorbura de lacrimi de fericire! Nu imi vine sa cred. astazi chiar a trecut pe langa scorbura mea si mi-a zambit. Sunt in al noualea cer piticesc.
Oamenii insa... raman niste fiinte taaare ciudate. Aminteste-mi, Doamne Dumnezeul picilor, sa-ti multumesc in fiecare seara ca m-ai facut pitic si nu asa creatura bizara... Acuma rad in hohote de fericire, acuma plang, tot in hohote de zici ca se termina lumea. Pleaca in aventuri nebune, se saruta (bweeeeak) in parcuri si seara, uneori, se uita la luna... Nebunie curata! Eu unul ma multumesc cu salata mea de napi si cu zambetul printesei. Cum de ea o fi tot om... mi-e greu sa pricep...
Ah, nu pot sa inchei fara un gand poznas pentru hangita... o sa ma omoare intr-o zi cu zambetul ei.
Fereste-ma, Doamne, de gripa, de scufiile albastre si de gandurile oamenilor!"
Semnat si parafat, doridac, pitic de vita nobila.