Insemnari din jurnalul piticului Doridac:
"Zarva mare in imparatie de doua zile. Unul hais, altul cea... si zau ca n-au nimic de impartit. Dar asa e neamul lor de lighioane cuidate, si cand n-au nimic de impartit, ei tot impart ceva... Zau ca nu mai inteleg nimic. Noi macar cand ne certam ne certam pe napi... E o treaba foarte importanta povestea cu napii, cere discutii serioase si o buna randuiala intre pitici. Dar fara pricina sa ne adunam in piata? Zau ca nu!
Domnita draga inimii mele cu suspin de lacramioare nu a mai aparut de mult, dar am pastrat o batista pierduta de ea, pe care o pun pe post de servet cand servesc salata de napi. Asa e mereu langa mine in cea mai romantica forma posibila.
In schimb doua domnite tare dragalase bantuie prin castel din cand in cand. Una chiar cred ca m-a zarit cu coada ochiului. Daca eram un pic mai mare de statura o invitam la o dulceata de napi. Dar asa...
Oamenii sunt fiinte tare ciudate. Iar scorbura asta mare in care locuiesc ei si carora ii zic castel... ar fi de-ajuns sa adaposteasca tot neamul piticesc iar ei sunt vreo 10 cu totii... Inutilitatea materiala este comparabila numai cu inutilitatea vorbelor lor.
Aaaa, si mai au un obicei cel putin dezgustator, scriu poezii. Bweeeaaak, piticimea s-ar simti degradata de astfel de obieciuri.
Dar... astia-s oamenii, nu poti trai cu ei, nu poti trai fara ei... Sau stiu eu?"
Semnat si parafat, Doridac, pitic de vita nobila!