Am sa-ti scriu...

[Lorelei]

Am să-ţi scriu astăzi o scrisoare
despre un cal salbatic
imblanzit fara voie
cal negru lucios
potcovit cu doruri straine
Am sa-ti mai scriu si un “buna dimineata”
invatat pe de rost
si caligrafiat cu grija intre doua coli ingalbenite
o sa mai adaug cateva consideratii despre vreme
tot ploua de un timp incoace…
la sfarsit, hohotind infernal
a ecou de avant inca necunoscut,
am sa sterg constiincios, litera cu litera, toate cuvintele
si am sa-ti rescriu povestea in taceri
in cea dintai scrisoare
fara cuvinte
si libera libera…

[George Ene]

Ţi-am citit scrisoarea despre căluţul acela sălbatic,
atât de sălbatic încât privindu-se în oglindă
a trecut dincolo de apa ei
şi-a ajuns într-o împărăţie de dor
fără margini şi fără orizont
despre care el habar n-avea
cam pe unde-ar putea fi -
că nu-i plăcuse geografia, în liceu -
unde o mult prea frumoasă
apărută ca din senin pe pajişte
i-a şi pus şeaua şi i s-a aruncat pe spinare,
încât preţ de-o bătaie din palme
el s-a şi transformat
în cel mai elegant prinţ engelz
rămas stană de piatră,
în genunchi, în faţa ei
sărutându-i tivul rochiei,
când i-a şi şoptit
cu căldură supraomenească în glas:
"Îţi aparţin, prinţeso!
Du-mă urgent în iatacul dragostei noastre
să punem de-un prinţişor!".

Şi-am încălecat şi eu pe-o şea…
 

[Lorelei]

am sa-ti mai scriu
si despre ganduri albastre
care se incapataneaza uneori
sa ramana mici si meschine
si despre niste creaturi ciudate
carora li se zice oameni prin partile noastre
dar mai ales am sa ma rescriu pe mine
de la capat
cu grija
pe o coala alba inca neinceputa
ma voi rescrie intr-un alt anotimp
in care caii salbatici
nu poarta niciodata potcoave
ci numai nebunia o poarta
in coama in vant
si numai libertatea campului nesfarsit
o necheaza
la raspantii de drum
neobosit adulmecand acest alt anotimp

[George Ene]

Şi eu am să iau cu grijă infinită coala aceea
Plină cu tine, şi-am s-o sărut mult, mult,
Până când ţi se va face milă de cai
Şi le vei lăsa tropotul să se şteargă pe zare.

Iar eu am să-ţi cer ţie să-mi plăteşti
Pentru toată încrederea în anotimpul acela,
Căci m-am desfrunzit de tot aşteptându-l -
Să te văd coborându-i treptele aici, printre noi...

[Semiramis]

iti astept scrisoarea. scrisoarea despre acel cal salbatic, nepotcovit, negru, sarutat de sudoare. iti imaginez scrisul inalt, cu petale de trandafir presarate in loc de virgule si simt mirosul de pajiste verde al hartiei. caci de acolo de unde imi scrii tu, mai pot auzi cateodata, noaptea, bataile aripilor de fluturi.
am sa iti scriu la randul meu despre mare. caci nu imi pot aminti de valuri fara a ma gandi la tine. am sa-ti mai scriu despre inorogul ce asteapta nechezatul prietenului de departe pentru a putea porni in galopul dorului de mirese. de nunti si de flori de iasomie presarate in coama alba. am sa-ti povestesc despre grotele de unde priveam candva apusurile, rasariturile, visurile inspre inalturi, celestele amagiri.
iti astept scrisoarea....

[Lorelei]

Am sa-ti mai scriu despre...

am inteles ca de fapt scrisoarea catre tine e un roman pe care niciodata nu voi stii sa-l inchei; o "carte de nisip" niciodata repetandu-se, niciodata egala cu sine, intotdeauna noua si neasteptata; singurul personaj ramas intre paginile ei totdeauna albe este calul salbatic, negru lucios, purtand nebunia in copite si incredibil de liber. Calul acela negru inca ma asteapta, inca ma cheama...  calul acela negru sunt EU.

[George Ene]

Căluţule negru, de tăciune,
De unde vii şi-ncotro anume?
Unde să-mi port paşii spre-a-te-ntâlni
Măcar o singură oră,-ntr-o zi?

Eşti un căluţ năzdrăvan şi eu ştiu
Că cei ca tine nu vin din pustiu.
Dimpotrivă, vin tocmai din Rai…
Spune-mi, căluţule drag, unde stai?

Te întreb deschis şi fără păcat
Că eşti căluţ liber, ne-mpiedicat.
La ce oră din noapte ori din zi
Vii aici, pe Plai, spre a te-ntâlni?

Aş vrea să discutăm despre toate
Câte sunt şi nu merg ca pe roate.
Vino! Spune-mi, te rog, când anume
Vii, dragule căluţ de tăciune?

[Semiramis]

mai scrie-mi...
spune-mi de primaverile nenascute inca, cele ce vor veni. invata-ma si imi amintesc de ele prin litera ta aplecata usor spre dreapta. adoarme-mi vantul ce s-a jucat aseara in coama ta blonda de incredibila despletire.
ti-am spus ca o sa iti daruiesc patru potcoave? si apoi am sa-ti caut urma pe malul marii printre scoici si alge albastre. 
cal negru izgonit de furtuna...
imi mai scrii?