Hai să ne-aruncăm în munte

[Lorelei]

Hai să ne-aruncăm în munte
ca-ntr-un ocean
în scorburi vineţii
să căutăm furnici
pe un sărut să-ţi vând apusul simplu
volute-ntortocheate
desenându-ţi pe frunte
rază ori mână – totuna –
hai să ne-aruncăm în munte
ca şi cum ne-am arunca
în noi
urcuş să-ţi fiu
şi cădere apoi în mine din mine
dă-mi mâna
astăzi vom muta munţii
e zi de miracole

[Semiramis]

hai sa ne-aruncam!
in pajistea neatinsa inca de ploi si nici de umbre sa ne cufundam. alene, bland sa iti sarut caderea spre mine. sa facem minuni cu gandurile noastre de dragoste adanca si de primavara tarziu inmugurita.
atatea lucruri nestiute si protejate de insusi Dumnezeu am sa-ti arat! doar flori de colt.
ce zici, fugim pe munte diseara?

[George Ene]

Să plonjăm în adâncul cerului
vârtej fulgerat de la poalele muntelui
către vârf, până când depăşim vârfu-i
şi ne pierdem tot mai adânc în înalt
fluierând, fâşşş pe lângă luna plină ochi
cu oceanele secate de lacrimile iubirilor
neîmplinite, coborâte de pe pământ pe lună.
Să trecem mai departe, zic, tot mai adânc
în căutarea fericirii care nu ne-a fost
hărăzită aici, în vatra strămoşească.
Şi-odată ajunşi acolo unde ne-o fi scris
să nu ne vină să credem c-am răsturnat cerul…
Ca să vezi ce pot face îndrăgostiţii când vor!