HERRA,stai linistita,am trecut si eu prin aceeasi situatie ca si tine(si aici ma refer la lipsa increderii in mine)...eu am avut norocul sa fiu cat de cat puternica....pentru ca dupa ce imi luase tot...nu mai aveam nici macar o persoana,o\un prieten/a cu care sa vorbesc...ma desconsideram...nu ma consideram suficient de buna pentru a sta de vorba macar cu cinevq...trebuie sa recunosc ca inca nu am depasit in totalitate acest stadiu,dar am gasit prieteni si colegi care m-au ajutat sa vad lucrurile altfel...m-am implicat datorita lor,in diferite proiecte,am incercat sa imi umplu mintea cu cat mai multe lucruri utile,iar noaptea,cand ma rapunea somnul,eram prea obosita sa mai gandesc....asa am inceput...insa mai tarziu,mi-am dat seama ca sunt chiar buna in ceea ce fac...si asta nu a fost numai parerea mea...iar acum...el,ma priveste si nu ii vine sa creada ce am realizat singura...inceputul unei cariere,si foarte multi prieteni adevarati....care au fost langa mine fara ca eu sa le cer asta...si ....chiar m-au ajutat...poate experienta prin care am trecut eu,te va ajuta sa treci mai repede si mai usor peste ceea ce stiu sigur ca te doare....iti spun din tot sufletul sa ai incredere in tine...pentru ca daca cine4va stie cu adevarat cat de mult valorezi,aceea esti tu!!!!!!!