as dori sa va impartasesc si eu cea mai teribila zi daca pot sa o numesc asa...de fapt a fost intr-o noapte, dar nu conteaza
lucram la o fabrica de mobila, nu in orasul meu....era intr-o joi seara, a doua zi era sarbatoare, si fiindu-mi dor de casa am vrut sa trag o fuga, avand in vedere ca lucram si sambata, macar pentru o zi...zis si facut, am plecat de la munca pe la 18.30, cu gandul sa iau un maxitaxi, insa imprejurarea a facut ca la acea ora sa nu mai circule nici unul inspre casa, eram descumpanit, am crezut ca nu o sa mai ajung acasa in seara aia, insa mi-a trecut prin cap sa trag o fuga pana in gara sa vad daca mai am vreun tren, ajung in gara ma uit pe panoul informativ si vad un tren pe la ora 22.40 cu schimbare in alta gara, acolo trebuind sa astept 55 de minute, fiind foarte hotarat sa ajung acasa am asteptat doua ore si ceva sosirea trenului, si in sfarsit ajung acasa...ajuns acasa am apucat sa salut vreo cativa prieteni apoi m-am dus acasa obosit, am dormit pana in jurul orei 3 dimineata. auzind tipete de disperare din partea mamei, m-am trezit speriat, am fugit pana in camera parintilor, mama mai mult moarta decat vie, plangant,tipa numele tatalui meu, insa acesta nu raspundea, am intrat si eu in panica, am tras de el, i-am dat palme
....nimic...am pus mana pe gatul lui sa vad daca mai traieste...si nimic...am inceput sa-i fac respiratie gura la gura sperand in posibilitatea reanimarii lui...nimic...mama plangea intruna...am tipat la ea da-i drumul si suna la salvare, a inlemnit, nu stia ce sa mai faca...am mai incercat de vreo 2-3 ori reanimarea lui, la fel nimic, eu am dat telefon la salvare, l-am sunat pe fratele meu sa vina, eram constient de acum ca tatal meu murise, fratele meu credea ca este vorba de alt tata, al unui coleg de-al lui care avea cancer, neuitandu-se la numar, la al doilea telefon a inceput sa ma intrebe tata mah, tata, tatal nostru, la care eu, da ma, da tata, a venit in graba, mama era in transa, nu stiu ce avea privea in gol, nu facea nimic, nici macar nu plangea, nu stiu ce avea insa intr-un tarziu si-a revenit si a fugit la o vecina care este asistenta, pentru a suna dansa la salvare, aceasta nu mai venea, dupa ce suna acea persoana la salvare, intr-un tarziu apare si salvarea, si ce au facut....au constatat decesul, atat, nici macar trusa de prim ajutor nu au carat-o sus, nimic..sa-mi fie cu iertare pentru acele cadre medicale care citesc acest mesaj insa imi pare rau de juramantul acela depus de unele persoane, numite cadre medicale. Cu toate astea intamplate, cu atat amar in mine, mai pune si fratele meu sare pe rana, il citez "ce ai facut ma tampitule, l-ai omorat pe tata"
, si o perioada am trait cu aceasta impresie ca eu l-am omorat, poate daca nu ma chinuiam eu sa-l resuscitez si poate daca telefonam direct la salvare era altceva, era acum in viata....aceasta este cea mai neagra zi din viata mea.
Asta se intampla acum doi ani si doua luni.
cat despre cea mai frumoasa zi din viata mea am sa va spun putin in cuvinte, sper sa intelegeti ceea ce vreau sa zic atunci cand fac referire la cea mai frumoasa
A fost de ziua mea anul trecut in 2005, cand am primit cel mai frumos cadou pe care un om l-ar primi in dar...acest dar a fost un dar dat de Dumnezeu....am primit un semn de viata, am primit in dar un inger, cealalta jumatate a sufletului meu...asta este cea mai frumoasa zi din viata mea...
daca cineva se simte ofensat de ceea ce am scris imi cer sincer scuze...nu fac referire la toate cadrele medicale...multumesc
Subiect: Joc! (Citit de 10280 ori)
