RAUL DIN OAMENI

[Semiramis]

raul e in oameni.
sta la panda, misel, asteptand momentul sa atace. cum se poate ca cineva care zambeste cu mare drag, sa se transforme in intr-o fiara in momentul urmator? cautam in fiecare clipa oportunitati de a ne etala puterea, vointa, dorinta...
raul e in inima si in umbra noastra. aluziv aruncam momeli, doar doar cineva musca. si apoi, cu cata forta ripostam, la propriile noastre greseli!
raul e in oameni.
se spune ca binele invinge intotdeauna, chiar daca puterea raului e mai mare. eu nu as numi-o putere ci predispozitie. predispozitia omului la rau.
de ce ne este mai usor sa ne manifestam astfel? de ce atunci cand cineva greseste preferam sa il certam si sa-l pedepsim in loc sa-l alinam si sa-i aratam calea buna? e mai simplu sa faci rau, greu e bine sa faci.
raul e in oameni.
si putem spune oare ca totul pleaca de la simtul de supravietuire? nu cred. insa ne punem sub acest paravan: lovesc primul pentru a nu fi lovit. de ce nu spunem: mangai eu acum, asteptand mangaierea?
raul e in oameni.
nu invatam de la ceea ce ne inconjoara nimic. si traim in aceeasi ingnoranta si superficialitate in care am trait si pana acum si noi si cei ce au fost inaintea noastra. astfel devenim periculosi, periculosi pentru cei din jur si periculosi pentru noi insine.
raul e in oameni.
am uitat sa spunem vorbe frumoase, inlocuindu-le cu tipete, afronturi si reprosuri. pai cine mai poate rezista langa noi in momentul in care nici noi insine nu ne mai placem?
raul e in noi oameni buni!

[Maria]

      Ne-am invatat a spune ca raul face parte din constructia noastra.Refuz a crede asta,dar m-am obisnuit.Crezi oare ca-i mai usor sa faci rau,dacat sa spui iarta-ma?Nicidecum.Folosim aceste expresii pentru a ne ascunde rusinea de ceea ce facem.Dupa infapuirea raului,  adeseori avem momente de regret,parere de rau,...de scurta durata cei drept.
    Pentru cei rai nu conteaza care si cum loveste,important este sa loveasca,sa nu ,,ramana dator".Ce-am mai putea oare invata de la bietul Pamant ce este bun,...daca-i mai lovit ca noi?
    Hm!vorbele frumoase se spun doar in versuri(si acelea-s uneori fortate),atunci cand avem  un scop de-atins,dupa care le-am uitat,...au fost doar minciuni.
     Vointa si dorinta sunt stari de care am uitat.Mai dorim oare altceva decat bani,avere,si renume(construit si consumat tot cu rau)? Mai exista oameni ce doresc sa-si indrepte gandul si sper vointele altora,si-ale lor? Poate doar ,,memeoria abacului", ne va face sa gandim si sa simtim dorinta si vointa!
      Draga Semiramis,dorinta mea este sa am vointa ,,la raul din mine".

[un_suflet]

Oare de ce nu sunt mai multe pareri aici?
A spune iarta-ma este atat de simplu pentru unii....si imposibil de rostit pentru altii...
Cati dintre noi au puterea ca...dincolo de a rosti "iarta-ma"...SA IERTE fara sa le fi fost rostita "formula magica"!
Cati dintre noi au puterea ca atunci cand "dau de greu" sa spuna O MERITAM!
Cati dintre noi isi analizeaza propriile rautati...sa le indrepte...si, mai mult! SA NU LE MAI REPETE!
Cati raspund raului cu bine...intorcand si obrazul celalalt?
Maria! mi-a placut ultima fraza scrisa de tine...dorinta mea este sa am vointa ,,la raul din mine"
Cu permisiunea ta...voi completa "SA AM VOINTA SI PUTEREA SA LUPT CU RAUL DIN MINE"

[Lord_Saladin]

 " Daca tu faci un rau, ce nevoie mai e de diavol ? "

[Semiramis]

oare unde e bunavointa si toleranta? de ce ne inraim cu fiecare lucru urat care ni se intampla? daca fiecare ar face un lucru bun pe zi, lumea ar fi mai frumoasa. am vedea superbitatea cerului dupa ploaie incurcubeiat si zborul pasarilor...
daca toti am zambi in acelasi timp, soarele si-ar intarzia apusul...

[|ngerMorT]

Semi...stii cum e mentalitatea unei majoritati izbitoare cand vine vorba de a face ceva? Si hai sa nu ne referim la actiuni de genul sa zambeasca toti de o data, ci la ceva mai concret, sa zicem "sa nu se mai arunce hartii pe strada" sau "sa dam cate 10 mii pentru sinistrati"...e, omul ce zice? Ce conteaza daca arunc eu o hartiuta?, ce conteaza 10 mii in plus sau in minus? Mai intai trebuie sa scapam de ideile astea...si abia apoi sa venim cu altele... Trist, dar adevarat..

[Semiramis]

eu personal cred ca am trecut de stadiul sa nu arunc hartii pe strada (si asta din anii copilariei, cei sapte) si de partea cu ajutam sinistratii (care e doar un exemplu). astea ar trebui facute pur si simplu prin natura noastra de oameni. nu ar trebui sa le facem ca asa cere societatea...

[|ngerMorT]

Da, normal ar fi sa fie facute pur si simplu prin natura noastra, prin bunul simt...dar nu prea sunt :/...si aici mai intervine societatea...se pare insa ca nici ea nu are un cuvant greu de spus...sau cel putin nu e luat in seama indeajuns

[Iosif]

Cauta in TINE si ai sa gasesti si bine, si rau!
Cauta in cei din jur, si ai sa gasesti si bine, si rau!

Noi dam valoare faptelor! Noi acceptam, sau nu, cum suntem! Noi schimbam ce nu ne place sau ne complacem! Este foarte usor sa iti inveti copilasul sa nu arunce hartii nu-i asa? Dar a doua zi cand te vede pe tine aruncand, ce crezi ca va face? Vorbele nu sunt de ajuns! Trebuie perseverat in fapte! Prin propriul exemplu!

Si binele, si raul este in noi!

P.S. am votat "nu", pentru ca nu suntem buni sau rai prin natura noastra! Noi alegem calea!

[Robert.]

Expresia "raul e in noi, oameni buni!" mi s-a parut genial formulata! Inspirata ai fost! Felicitari sincere! O sa incerc sa o tin minte.

In noi exista si binele si raul deopotriva, inca de cand ne nastem.  Suntem oameni buni, dar si purtatori de rau.

Si pisica cea blanda are ghiare si zgarie rau, nu?!. Auci!





PS: Totusi JS iti dau intr-un fel dreptate, lucrurile pot fi indreptate, noi alegem.

[Semiramis]

Robert, iti multumesc si sincer, nu ai remarcat pana acum ca sunt geniala? 

revenind la lucruri serioase...
iti dau dreptare Robert, le avem pe amandoua in noi. limita este subtire, usor de incalcat. asa e JS, noi putem influenta latura care ne caracterizeaza.
exemplele date mai sus, pur si simplu erau niste exemple. eu vad ideea acestui topic intr-un mod mult mai profund...
pentru cine are ochi sa vada si minte sa priceapa...
va pup.

[Daniela]

Viata in sanul societatii aduce dupa sine o serie de tare grave fiintei umane. De ceva timp incoace nu pot sa-mi scot din cap ideea (absurda ar spune unii) ca cea mai mare nenoricire a omului este nevoia de afilirere care a condus de-a lungul timpului la aparitia organizarilor sociale.

stii cum e mentalitatea unei majoritati izbitoare cand vine vorba de a face ceva?

Da! este mentalitatea fiecarui om in parte! Manifestraile raului despre care se vorbeste aici nu sunt altceva decat rezultatului ciocnirii dintre individual si colectiv. Intr-adevar, la prima vedere, omaneii pusi laolalta par sa se comporte intr-o maniera cu totul noua, uneori total opusa a ceea ce ar face in mod normal, cand ar fi singuri. De cele mai multe ori ne e mai comod sa impartim responsabilitatea cu altii (de ce sa-i dau tocmai eu amaratului de la colt cand sunt multi altii in jurul meu care ar putea-o face?), alteori credem ca actul nostru de "bunatate" are mari sanse sa fie inutil si alegem sa nu-l mai facem (asa cum se exemplifica mai sus), iar alteori ne lasam pur si simplu manati de multimea din care facem parte, intr-o maniera cel putin animalica, ca niste adevarate brute (vezi situatiile de revolta in care oamenii inceteaza parca a mai fi oameni si se transforma in animale necontrolabile, imbecile si hiperexcitate). Dar vedeti voi, toate aceste situatii caracterizeaza in prezent fiinta umana! Noi suntem asa, fiecare dintre noi este sau, mai bine spus, a devenit asa!

Omul este suficient de egoist ca sa-si lase un semen sa moara de foame sub nasul lui, este destul de comod incat sa nu faca cu nimic mai mult decat trebuie pentru a-si asigura propria bunastare, este atat de superficial si manipulabil incat sa se lase purat de turma si dirijat ca o marioneta, iar societatea este cea care are cel mai mult de castigat de pe urma acestor fapte! 

Da, normal ar fi sa fie facute pur si simplu prin natura noastra, prin bunul simt...dar nu prea sunt :/...si aici mai intervine societatea...se pare insa ca nici ea nu are un cuvant greu de spus...sau cel putin nu e luat in seama indeajuns

Moralitatea din societate nu este a societatii insesi, ci este rodul generatiilor ce s-au succedat pe un anumit teritoriu, deci al UMANITATII. Societatea ne invata sa limitam acordarea de ajutor celorlalti (putem sa ne imbolnavim sau, doamne fereste, sa ne trezim atacati cand noi nu voiam decat sa facem bine), ne invata sa marginalizam grupurile defavorizate (aratati-mi voi un om care sa nu aiba o atitudinea cel putin diferita fata de cersetori, bolnavi mintal, infectati cu hiv, orfani etc.), ne invata sa traim ca robotii intr-o lume care se vrea libera si ghidata de principiul egalitatii, ne invata sa  muncim mecanic 8 ore pe zi in ciclul imperturbabil masa-serviciu-masa-somn, ne invata sa fim membrii ai societatii si sapa tot mai adanc abisul "de-spiritualizarii" in care ne aflam.

Iata ce cred, ce simt eu: la inceputuri omul nu a fost nicidecum o bruta, asa cum ne spun unele teorii care ascund in spatele cercetarilor laborioase si descoperirilor (pseudo)geniale o simplitate debordanata de factura mecanicista (maimuta o fi fost Darwin, eu am fost altceva  ); la inceputuri omul a fost in primul rand o fiinta libera si, prin aceasta, mult mai aproape de SPIRIT decat oricare dintre contemporanii nostri sau decat oricare dintre noi! Raul nu face parte din natura umana, insa a devenit un atribut al omului tocmai din cauza mixturii dintre individ si colectivitate (mixtura care in sens foarte larg coincide cu societatea). nu v-ati intrebat niciodata de ce nu se aduce nicidata voba de rautate in cazul animalelor? ati putea spune despre un nou-nascut ca e rau?

nota: a-ti urma instinctul de supravietuire nu este o manifestare a raului. Un carnivor care se hraneste cu speciile aflate pe trepte mai joase ale lantului trofic nu poate fi considerat rau. Sta scris in natura lui sa ucida pentru a trai.

Omul de ce ucide?

[desdemona]

este un subiect interesant pentru ca acum ceva timp imi construisem o teza de care eram foarte mandra.
sustineam ca noi oamenii ne nastem buni,bunatatea este darul ascuns intr-un buzunar al marelui cadou oferit de Dumnezeu numit viata.
apoi familia,mediul,societatea ne inunda cu rau.
in functie de cata cantitate de rau si cat de tare ne afecteaza ne conturam personalitatea si stabilim cotele:atat la suta bun,atat la suta rau.
nu era rau,dar se pare ca un om mult mai invatat de cat mine,un profesor mi-a demolat aceasta conceptie afirmand ca noi,oamenii nu ne nastem nici buni,nici rai,ci avem libertatea de a alege.
cred ca la asta se referea dumnezeu cand ne-a dat liber arbitru,nu?

[Semiramis]

când Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, ni l-a oferit pentru ca noi, oamenii să petem face alegea de a-l nega, de a deveni atei. asta a fost cea mai mare dovadă că Dumnezeu ne iubeşte.
uneii ne naştem ca să devenim mai mult răi decât buni, alţii ca să fim mai mult buni dcât răi, dar cel mai rau este când din buni ne transformăm în răi în urma unor experienţe.
eu îmi menţin părerea că e mai greu să faci un lucru bun decât să faci rău cuiva. a fi bun nu trebuie să fie cava forţat ci trebuie să vină din interior. de asemenea, să fii bum trebuie să ai o coloană vertebrală.
întotdeanua când faci un lucru, bun sau rău cineva vede. şi apreciază. e mai frumos să zâmbeşti decât să cerţi.
părerea mea.

[crocantzel]

Traim ca sa facem alegerea sau am facut alegerea si traim ca sa o intelegem? Cel care ne`a creat ne`a dat LA TOTI libera alegere. Si ma gandeam acum la cruciade. Din dorinta de a face bine s-a facut mult rau. Sau, ma intreb, dorinta nu era cumva aceea de a face rau si a fost ascunsa sub masca binelui? Raul si binele nu sunt in fond decat pareri unanime majoritare inradacinate adanc in subconstientul nostru si care depind de circumnsantele in care traim si judecam. Ceea ce noua ni se pare rau acum in vechime nu era privit chiar asa. Judecam dupa mentalitatea de turma iar turma se schimba in functie de anotimp si de conditiile sociale. Orice fapta are urmari, atat bune cat si rele, intinse pe perioade lungi de timp. Credinta e factorul cel mai important din viata oamenilor in acest moment. Majoritatea parerilor si conceptelor sunt dictate de credinta intr-o entitate atotputernica. Daca exista asa ceva si ne inspira notiunea de bine sau rau trebuie sa te gandesti daca nu cumva si aceasta isi cam schimba parerile o data cu trecerea timpului. Nu cred ca e cineva capabil sa actioneze numai dupa un principiu(bine sau rau) in primul rand din cauza diferentei de percepere a acestei notiuni de la om la om. Ma refer aici la aceste notiuni in detaliu. Cred ca fiecare om actioneaza in primul rand sub impulsul instinctului de autoconservare(ce imi place cum suna asta ), actioneaza in asa fel incat el sa iasa cel mai bine din toata situatia. E greu sa depasesti aceasta impingere de la spate si sa faci ceva din care sa iasa altul bine. Sau hai, o faci o data, de doua`j de ori, dar apoi simti nevoia sa mai inclini balanta si in partea cealalta. Cel mult cred ca poti sa traiesti echilibrat, sa faci atat rau cat si bine in proportii asemanatoare. Intelegand aici nu neaparat o crima si apoi plantarea unui copac. Daca supravietuiesti facand rau, rau faci. Iti canalizezi binele in alta directie pana cand ori se stinge raul din tine, ori se sufoca binele. Faci cum crezi ca e mai bine sa supravietuiesti si sa traiesti cat mai bine.