CINE SUNT PRIETENII?

[Guardian|Angel]

Uite ca mi-am luat inima in dinti si voi spune ceea ce ma deranjeaza...
Ceea ce imi doresc de la voi e sa imi spuneti cine sunt prietenii....in general...iar apoi as vrea sa stiu daca suntem prieteni,pe site!
Voi incepe cu parerea mea...prietenii sunt cei ce te ajuta,te sprijina,te inteleg,te iubesc neconditionat!(definitia e scurta,dar uprinde ceea ce cred eu despre prietenie!)
da am prieteni pe site...as vrea ca toti sa imi fie prieteni, insa se pare ca ei nu doresc acest lucru,poate acesta e si motivul pentru care am ales sa aduc in discutie aceasta problema!
Va las pe voi acum sa va spuneti parerile,care sunt foarte importante pentru mine!

[Lorelei]

Rebecka,
prieteniile nu se cer, nu se pretind, se castiga. Asta daca vorbim de prietenie in adevaratul sens al cuvantului. Aici toti suntem - cred eu - camarazi. Interactionam, ne ajutam, ne mai si intepam din cand in cand, mai venim cu o vorba buna, mai cu o tachinare. Dar de la forma asta de apropiere pana la prietenie eu cred ca e cale lunga. Eu imi numar prietenii pe degetele de la o mana, dar nici nu as avea nevoie de mai multi.
Exista si aici pe site o forma a prieteniei, daca vrei. Dar in acelasi timp exista si orgolii si polite de platit si multe altele. Important este sa ne simtim bine unii cu altii si sa facem locul asta cat mai placut. Acum ca "placutul" asta inseamna pentru fiecare poate altceva e la fel de adevarat. Dar eu cred ca il putem aduce la un numitor comun. O solutie este intotdeauna ce ai facut tu aici, adica sa ne spunem of-ul. Numai ca oful asta daca e sincer de multe ori atinge sensibilitatile celorlalti. Si eu am facut-o si probabil o voi mai face. Eu ma simt bine cu voi. Si totusi, as putea sa ma simt excelent, nu? 

[Guardian|Angel]

Dar in acelasi timp exista si orgolii si polite de platit si multe altele. Important este sa ne simtim bine unii cu altii si sa facem locul asta cat mai placut

Pai draga mea Lorelei,atata timp cat exista polite de platit,si orgolii, cum sa ne simtim bine??
Ti-ai deschis sufletul in fata celor de pe site?Cred eu ca asta inseamna prietenie....si chiar daca nu ar fi, camarazii mereu se ajuta,nu se acuza!
Sa nu ma intelegi gresit.....asta cred si o spun cu inima deschisa....

[Lorelei]

Rebecka, zambesc. Eu nu am polite de platit, nu la asta ma refeream. Daca tu te referi la schimbul de "amabilitati" de la "In plus!" bine ai facut ca ai deschis discutia. Hai sa lamuresc. Am citit eu acolo in ce ati scris tu si Herra se pare ca altceva decat era in realitate. Si am reactionat impulsiv. Apoi raspunsul Herrei m-a facut sa-mi ascut si eu gherutele. Dar chiar nu am nimic cu ea sau cu tine. Nici vorba de polite de platit. Eu consider ca si tachinarile astea mai mult sau mai putin rautacioase dau farmecul acestui loc.
Si da, camarazii se ajuta. Si mai si vorbesc deschis, poate mai deschis decat ar face-o in realitate. Ma bucur ca ai deschis acest topic, poate incepem sa spunem drept si fara ocolisuri ce avem de spus. Imi sunteti dragi si tu si Herra, am zambit de multe ori printre zambetele voastre, citindu-va. La un moment dat am simtit cumva sufocante "sicanele" voastre prietenesti (probabil va cunoasteti si in realitate) pentru ca acaparau cumva subiecte care erau deschise cu alt scop. Si am spus-o cu voce tare, poate putin cam prea tare. Dar, repet, imi sunteti dragi si nu am polite de platit. Eu vorbesc deschis cu oricine e dornic sa o faca.  Si va citesc cu interes pentru ca aveti multe lucruri de spus. Sa fiu sincera chiar mi-as fi dorit sa intrati in polemici sau in discutii pe la psihologie sau in alte parti, dar la subiect, am senzatia ca puteti sustine un punct de vedere cu o multime de argumente pertinente.  Intotdeauna un partener de dialog deschis la minte si liber de prejudecati este o incantare.

[Robert.]

Draga Rebby,

Daca ti-ai deschis sufletul intre noi bine ai facut, nu zic nu, insa trebuie sa fii pregatita sa intampini si situatii in care unii nu vor raspunde cu aceeasi moneda. A-i lasa pe altii sa priveasca in launtrul nostru ne face vulnerabili. Una e sa spui o parere la care nu tii cine stie cat si alta e sa-ti calce cineva cu bocancii prin inima. De mai mult timp incercam pe LoveTime sa imprimam un spirit deschis si prietenesc. Si am reusit asta intr-o foarte mare masura. De n-ar fi fost asa, eu unul as fi fost de mult plecat.

Ca sa fiu mai bine inteles, am sa spun ca pe oriunde am umblat pe net, prin orice loc in care oamenii isi exprima parerile, unde dialogheaza, ceva m-a socat, de-a dreptul! Am constatat ca oamenii nu stiu sa-si vorbeasca. Banuiesc ca ascuns dupa un nick iti poti permite multe fara sa fii tras la raspundere. "Cine ma stie?!"- par sa spuna multi. Indiferent cat de pertinenta e o parere sau cat de cumsecade a fost exprimata, se gaseste intotdeauna cineva care sa injure.

Sau si mai rau, imi face impresia ca lumea cauta asemenea locuri ca sa refuleze, sa se racoreasca. La tot pasul trebuie sa slalomezi printre "ba, tampitule!", "cretinule" sau "baga-mi-as...!" (scris "bagamias" probabil). Refuz sa cred ca in realitate oamenii isi vorbesc chiar asa, dar in acest spatiu virtual zici ca lumea a capiat, lepadand orice rusine.

Unii vad internetul un fel de WC unde isi pot varsa murdariile, probabil. Eu vad lucrurile altfel si poate ca nu sunt singurul. Aici pot aparea intr-o lumina mult mai favorabila decat apar in viata cea de zi cu zi. Nu e vorba ca as urmari sa ma dau drept altul ci ca aici am ocazia sa ma comport asa cum mi-as dori sa fiu in orice moment.

Desi in realitate sunt o catastrofa cand trebuie sa reactionez la ceva ce nu-mi convine (si de aici o multime de neplaceri in viata), ei bine pe forum nu ma poate obliga nimeni sa-mi dau arama pe fata. Daca ma enervez de la vreo afirmatie a cuiva (si mi se intampla, va asigur) aleg sa-mi stapanesc impulsul de a ma racori raspunzand cu duritate. Pot sa rup si scaunul de nervi, sa vorbesc singur vreo doua zile sau sa dau un cap la perete, insa nimeni nu va stii nimic. Mai intai caut sa depasesc momentul, sa ma linistesc si abia apoi raspund. Aceea e reactia oficiala si toata lumea va fi multumita. Daca ma schimb la fata nimeni nu vede, ceea ce e un mare avantaj.

Daca nu suntem vindecati mai bine nu scriem. In momente de dezechilibru sufletesc nu putem face lucruri bune si-n plus ne mai si demascam. Nu raspunde la suparare sau fara sa te asiguri ca ai inteles exact despre ce e vorba. Dar nici animat de dorinte meschine sau orgolii. Intotdeauna lucrurile astea miros urat.

Dupa toate cate am spus, cred ca sunt mai lesne de observat reusitele forumului nostru. Si pentru ele sunt cu adevarat bucuros. Ceea ce poate ca nu am putut sa transmitem clar inca, e ca scopul acestui loc e ca sa ne ajute sa devenim mai buni.

Am inceput scriindu-ti tie, Rebby, si am terminat adresandu-ma tuturor. Nici tot ce am spus nu se incadreaza strict in subiectul acestui topic insa purtam de mult in suflet aceste cuvinte si, normal, am prins prilejul de-a ma racori si eu, in sfarsit, vorba mea!

Va pup!

[Lorelei]

Hmmmm... care va sa zica rupi scaune in loc sa-ti zici naduful!  Pai rau faci! Eu cred ca e bine sa ne mai zicem si naduful aici. Ca oameni suntem si "nimic din ce e omenesc nu ne e strain". Care va sa zica de-aia pari tu mereu cel mai echilibrat, ca mergi zilnic la tamplar sa-ti repare scaune! 

[Robert.]

  Uite, vezi ce patesti daca-ti deschizi sufletul?!

In realitate nu rup scaune si nici peretii nu-i crap. Am metode mult mai cuminti de a-mi stapani impulsurile. De obicei, simpla amanare a unui raspuns e suficienta pentru a-mi da o alta perspectiva asupra lucrurilor. Dar ce-ti spun eu tie chestiile astea, stii bine cum stau lucrurile.





Apropos soru-mi-o, tamplarul tau face lucru bun?

[Guardian|Angel]

Dragii mei,aveti amuindoi,foarte mare dreptate,nu va contest spusele,si va multumesc ca mi-ati raspuns cu sinceritate...vreau sa va zic ceva...sunt sincera...si in general cer oamenilor doar ceea ce pot oferi..in acest caz, sprijinul meu moral si prietenia asta virtuala,bineinteles sinceritatea...nu ma ascund dupa deget,nu am facut niciodata lucrul asta...si trebuioe sa recunosc, ca mi s-a parut mie la un moment dat ca pe acest site s-0au format "bisericute"
imi doresc foarte mult sa se dovedeasca ca m-am inselat, pentru ca am foarte mare nevoie de voi toti,.,..sa va stiu langa mine,pentru ca pe acest site am reusit sa imi vindec ranile....si am gasit aici o marefamilie....nu as vrea sa nu fie asa cum mi-am imaginat....sa stii robert ca daca ii las pe altii sa priveasca adanc in sufletul meu, nu ma face vulnerabila...asa cum am mai zis,nu ma tem de nimeni si nimic, si daca cineva ma iubeste,sau ma accepta asa cum sunt...sa nu incerce sa ma schimbe pentru ca ar fi cea mai mare greseala....in ceea ce o priveste pe Lorelei, sa stii ca nu m-am referit la tine cand am zis de platitul politelor...tu ai spus acest lucru,iar eu doar am adaugat ca atata timp cat sunt chestii de astea la mijloc, exista un impediment in a ne simti bine....
pupici!

[Guardian|Angel]

am uitat sa mentionez ca eu si herra nu ne cunoastem personal...am legat o frumoasa prietenie chiar aici pe site....si tocmai fiindca am realizat ca replicile noastre erau deviate de la subiect ,am deschis alte doua topicuri:DISCUTII sI CAFENEAUA"HERRA",atat pentru replicile noastre cat si a celorlalti...acolo,personal mi-amcerut scuze pentru greselile facute....apropos...sunteti si voi invitati la o ceasca de cafea...dragi camarazi

[Robert.]

Mai, chestia asta cu bisericutele, nu stiu daca e rea sau daca poate fi schimbata. Cu timpul se ajunge in situatia ca mai multe persoane sa se cunoasca si sa se apropie mai mult, formandu-se o legatura, fara a se cauta cu tot dinadinsul asta. E inevitabil si nu vad nimic rau aici. Atata doar, ca probabil cei mai nou veniti se simt exclusi din aceste "cercuri". Le constata existenta (vazand probabil modul in care ne adresam unii altora) si vor si ei, insa nu e vorba de a exclude pe cineva de la ceva. E doar o chestiune de timp, atata tot.

Si nu e vorba de tabere adverse, nici macar nu stiu de alte simpatii in afara celor in care ma misc. Nu e nimic oficial ci doar o reatie ce are in vedere cat de cat niste compatibilitati.

Ha, si inca ceva! Nu e vorba de grupuri clar delimitate. Simpatiile astea se intrepatrund si nu e musai ca doua persoane cu care am eu o relatie mai stransa sa aiba la randul lor o relatie speciala. Uneori simpatiile sunt comune alteori nu. Depinde de imprejurarile in care ajungem sa ne cunoastem. Pana la urma simpatiile de aici sunt impropriu spus "bisericute". E un fel de relatie ca si cea dintre tine si Herra.

Te-ai linistit?

[Guardian|Angel]

Iti multumesc pentru wsinceritate...dar fiindca ai adus vorba de relatia mea cu herra,tin sa iti spun ca aceasta relatie, s-a format pe baza acestui cerc de simopatii cum il numesti tu, in care noi nu ne-am incadrat!
nu vorbesc in numele herrei,ci numai al meucand spun ca mereu m-am simtit data la o parte,criticata, si ...pusa la locul meu daca as puteqa spune asa....okay...recunosc ca sunt o persoana complexata,nu neg asta....dar..nu am fost singura persoana care a simtit acest lucru...prefer sa las acele persoane sa vrb in numele lor....stiu ca veti intelege...
si aici vroiam sa ajung:vreau sa cred ca m-am inselat....ca sunt la fel de importanta ( nu ma refer numai la mine)pentru voi,ca si toti ceilalti...
mersi ca totusi ma ascultati

[Lorelei]

Ei ei ei... chiar asa? Te-ai simtit data la o parte? Uhhhh... remediem remediem  . Ca sa nu ma gandesc la cum ti s-a adresat Robert: "Rebby". Hmmmm... mie mi-a adresat primul cuvant la vreo 4 luni dupa ce am inceput sa scriu pe site (ce ai de spus, domnule, in apararea ta?  ). Eu zic ca 'mnealui are dreptate, e o chestiune de timp numai.

[Robert.]

 Sa ma trazneasca( ), daca eu am gandit ca cineva se poate simti neglijat intre noi, pana mai acum de curand cand cu Clara. Si atunci, ca si acum, am incercat sa spunem ca nu e adevarat.

Draga Rebby, prieteniile legate aici tin de abilitatea fiecaruia. Si iarasi, fiecare prietenie are povestea ei. Arunca-ti, daca vrei, privirea peste topicuri ca acestea: "bisericutze pe forum sau care pe care" si "cantec pentru prieteni". Poti afla cate ceva de acolo, cred eu. Trebuie sa existe o poveste, ceva care sa te ajute sa te cunosti, o imprejurare. Pai daca vine cineva la mine si-mi spune "vreau sa ma bagi si pe mine in seama" eu ce pot sa ii spun?! "OK! Ce mai faci?" Dar deja devin precaut. Mai bine sa inventeze o chestie cu care sa vina la mine, chipurile sa o rezolvam, decat sa ma traga de maneca.

Cineva mi-a scris ceva de genul: "Imi pare asa de rau ca nu am putut citi mailul de la tine, dar daca poti mai trimite-mi-l odata." Si-mi marturisea cat de bine se simte aici cu noi (si cu mine, mai ales ). Nici pana in ziua de azi nu am lamurit chestiunea cu mailul fiindca de fapt nu-i trimisesem nimic, dar nu mai conta caci intre timp am devenit prieteni.

Ia scrie-mi tu, "imi plac mult ideile tale, se vede aportul imens adus pe acest forum, bla, bla, bla... " si sa-mi spui daca te voi mai putea critica eu pe viitor cu usurinta. E un exemplu. Dar iti spun totusi ca nu te-as contrazice.

Scrieti, fratilor, pe forum, nimeni nu va opreste. De unde sentimentul asta de respingere? Daca suntem azi aici suntem si pentru voi. Nu stiu ce am putea face mai mult.

Lorry (Lorelei), continua tu ca l-a mine s-a rupt filmul aici.

[Lorelei]

Innodand filmul...
eu zic ca e un lucru tare bun ca ai deschis topicul asta. Dupa cat am scris aici si eu si Robert e clar ca deja se leaga niste lucruri. Si hai sa-ti spun ca ar mai fi scris inca vreo 3-4 (cel putin) dar nu au fost online in ultimele zile.
Uite inca o sugestie - daca nu te-o fi plictisit Robbie ( ) deja. Atunci cand observi afinitati cu o persoana, cand iti place sa citesti ceea ce scrie si ti se pare ca aveti lucruri comune si vreti sa va apropiati, scrie-i pe personale.  Asta este un lucru extraordinar de bun pe acest forum, ai un fel de minicasuta de mail. Daca iti va raspunde cu cel putin acelasi entuziasm e clar ca se vor lega niste lucruri.

PS. pt 'mnealui: Credeai ca daca o ametesti pe Rebecka cu atatea informatii uit?  Ce ai de spus in apararea ta? 

[Robert.]

Stii cand mi-ai atras cu adevarat atentia? Cand ai venit la o petrecere la "Hora", unde singuri, eu si Diana, trageam matza de coada. Ai venit tu sa strici frumusete de relatie ce se infiripa (intre noi si matza )! Norocul tau a fost ca apucasem sa beau ceva si mi-ai parut simpatica. Spontana, "de comitet", haioasa si entuziasta mi-ai parut abia dupa a doua dusca!

Si apoi, cum sa pot sa te mai uit cand, iti amintesti, la despartire sticla a ramas la tine?!