Probabil o astfel de prietenie ar fi posibilă între un băiat mai insensibil, în sensul de realist, care ştie şi poate să te aducă cu picioarele pe pământ,şi o fată nu tocmai atrăgătoare fizic...Vorbele lui calme,înţelepte,fără dulcegării,i-ar folosi ei pt a se linişti în clipe de restrişte,iar chipul ei comun,şters,nu s-ar constitui într-o tentaţie,pentru el, câştigul constituindu-se în sentimentul că este util cuiva...Şi...nimeni nu s-ar mai simţi afectat apoi sau ameninţat de o astfel de prietenie,în cazul în care este sinceră şi rodnică.
...Sunt de alta parere,sau poate exceptia care confirma regula.Mi s-a intamplat,eu aveam 19 ani,el 20,intr-o vara in care amandoi eram singuri,dupa cate o relatie ramasa in suspans,din vina noastra.Eram impreuna aproape zilnic,cateodata si noaptea,vecini de bloc.Parintii nostri incepusera sa-si faca planuri deja,noua nici prin gand nu ne trecea sa-i contrazicem,desi lucrurile stateau cu totul altfel.Ne tineam in brate cand stateam impreuna,uneori vorbeam,alteori ascultam muzica si,eram impreuna doar fizic,altfel eram in alte...lumi.Si vorbeam iar,despre unde"umblasem",ieseam apoi la plimbare,prin parc,pe malul marii,ne tineam de mana.Mergeam la petreceri,majoratele erau chefurile cele mai tari pe-atunci,toata lumea ne invidia cata incredere aveam unul in celalalt,doar veneam si plecam impreuna,in rest eram cu toata lumea,zambeam unul la celalalt si ne amuzam de ..secretul nostru.A fost o perioada frumoasa,am reeditat-o mai tarziu,mai mult ca un remember.Acum suntem amandoi in impas,mai mult el,relatia lui s-a terminat printr-un divort,este un copil la mijloc,el s-a atasat de copii mei,pentru ca nu o poate vedea pe fetita lui ,si este la o varsta cand sunt atat de frumosi ...nu ca n-am ramane copii toata viata,pentru parintii nostri cel putin.
Ideea este ca se poate,chiar daca ea sau el nu sunt mai urati sau insensibili,si poate dura relatia,nu din faptul ca am invins atractia fizica,ne-am exprimat-o doar altfel.