Cu trecerea timpului imi dau seama ca am ajuns sa fiu cu adevarat dependenta,dependenta de prietenia ta,de dragostea ta,dependenta de tine.Sa fie acesta un lucru bun?sau nu?
Realizez pe zi ce trece ca tu esti intraga mea lume,imi dau sema ca pentru tine zambesc,pentru tine rad,pentru tine fac tot ce fac.Intrega mea munca iti este dedicata.Sa fie acesta un lucru bun?sau nu?
Dar daca se va produce acea tragica despartire (sa dea Dumnezeu sa nu fie asa),eu ce ma fac?