Impactul calculatorului si TV asupra copilului

[Pustnicul]

Fiecare familie moderna in ziua de azi are pentru copiii lor un computer in camera lor...
Cand copilul se stie singur in camera si incepe sa navigheze pe internet, prima oara atractiile lui sunt de obicei jocurile, dar apoi cunoscand tot mai multe cu toate ca are o varsta destul de frageda 10 sau 11 ani, el atunci nu mai cauta jocuri si alte atractii copilaresti ci foarte simplu cu un singur click.., intra pe situ-rile pornografice care-i intineaza mintea de mic.., si ca parinte eu unul nu as accepta in camera copilului meu pana la o varsta destul de mare computerul conectat la internet pentru nimic in lume...
Asta e parerea mea.

[Maria]

   In cele mai multe cazuri perintii sunt cei ce contribuie la schimbarea copilului in rau. Daca parintele respecta insemnul pus pe ecran referitor la varsta copilul n-ar face.Indiferenta este din parte parintilor.Acestia nu constientizeaza ca toate insemnele sunt puse cu cap si nu asa dupa ureche. noi ne invatam copii sa minta si sa incerce exact ce nu au voie. Eu am un computer chiar in dormitorul baietelului si pot spune ca nu naviga pe internet interesat de lucruri interzise. Poate v-a intrebati de ce?! Am invatat sa comunic cu el, am discutat lucrurile interzise in functie de cresterea si varsta lui, nu i-am permis sa vada desene violente, nu i-am permis sa joace jocuri violente. I-am explicat ca cele ce promoveaza razboi si ura, santaj si violenta ne schimba pe noi ca oameni si vom avea o alte infatisare. Fetele si privirile noastre vor avea riduri ochii vor fi rautaciosi iar gandul nostru v-a fi numai la pumnii si nu la stapanitre.
    Psihologia unui copil este foarte delicata si joaca multe feste, asa ca este foarte important sa stim sa ne adaptam, sa stim sa comunicam, sa stim ca avem puterea sa-i mai si ciufulim parinteste.
    In ultima vreme chiar sunt distrata de propaganda care se face prin toate cercurile, aceea cu drepturile copilului. Adica de-i dai o palma copilului ajungi in gura autoritatii tuteleare cu rele tratamente aplicate minorului. Stau si ma intreb de ce nu vin cei implicati in aceste ,,urmariri''sa spuna ca si-un copil are mai intai obligatii si apoi drepturi. Asa ,,ciutaneii''asculta aceste mesaje si apoi profita de ele prin santaj, convinsi fiind de legea care-i apara. Uite asa! un tanc pariut mai zdravan te face de belea in targ.

[Pustnicul]

E bine ca ca ai astfel de discutii cu copilul tau si sa stii ca nu multe mame sunt ca tine  ...
Altele lasa copiii de capul lor in timp ce ele isi vad de barfele lor in cercurile de prietene pe care le are sau se preocupa mai mult de persoana ei decat de educatia copilului, dar gresesc e mai mult decat o educatie sfaturile pline de exemple asa cum i le explici tu baietelului tau, caci din ele incepe de mic sa-si dea seama de nocivitatea astfelor de obiceiuri, care nu fac altceva decat sa impaienjeneze imaginatia copilului imbolnavind-o ...
Asa am vazut aici cativa copii, care au intrat intr-un net-cafe si au inceput sa se uite numai la situ-ri pornografice. Sincer sa fiu m-am ingrozit caci acei copii nu aveau mai mult de 10 ani ...
Si totusi parintii au cea mai mare vina ca daca ar fi mai atenti la inclinatiile copilului si unde isi petrece timpul liber si cu cine.., poate nu se ajunge pana acolo cand intr-o buna zi acei parinti ajung sa-si priveasca copiii, care aproape isi fac simtita viata in tot felul de placeri artificiale, care nu fac altceva decat sa omoare tot ce are mai bun un suflet naiv de copil ...

[Lord_Saladin]

Cu riscul de a fii calcat in picioare, contrazis, si acuzat de tot felul de alte lucruri, dupa parerea mea intr-o familie normala, bazata pe normele morale crestine, barbatul munceste sa aduca banul si painea in casa iar  femeia este casnica si ocupandu-se de buna crestere a copiilor.
Ca vremurile nu prea o mai permit, e alta treaba...

[Lorelei]

Cu riscul de a ma acuza de io mai stiu ce... cred ca aici esti prizonierul unor clisee teribile. Femeia musai sa fie crescatoare de plozi si gospodina, altfel n-are nici un fel de valoare. Ea nu poate sa munceasca pentru ca ii place sau pentru ca vrea sa fie egala barbatului, ea trebuie sa munceasca fiindca asa sunt vremurile. Haida de! Nu ca sunt fata, dar nu ti se pare ca judeci prin niste stereotipuri culturale care ti-au fost bine inoculate prin educatie?

[DIANA]

Cu riscul...ca vad ca asa se poarta , Lorelei, eu, femeie fiind, cred cu toata fiinta mea ca femeia nu ii este si nu ii va fi egala niciodata barbatului, oricat s-ar emancipa lumea asta! Si, da, principalul rol al femeii este cel de a creste copii. Ceea ce nu ii face nici ei si nici barbatului sarcina usoara! Dar te rog sa mergi putin mai departe cu rationamentul. Iti supun atentiei urmatoarea situatie: mamica de cateva zile, abia intoarsa acasa, in plina perioada de alaptare. Normal, trebuie sa renunte pentru o vreme la servici, cariera. Mai este ea egala cu sotul ei? Si daca nu renunta la astea in favoatea cresterii copilului, din ambitia de a fi, totusi, egala barbatului, cine trebuie sa o inlocuiasca in rolul ei de mama?

Si apoi, nu inteleg revolta asta fata de rolurile de gospodina si de mama! Mie mi se pare ca nimic nu innobileaza mai mult o femeie ca gospodaria ei si copiii pe care ii face si ii creste!


On topic, il vad pe fratiorul meu in varsta de 8 ani, nascut si crescut cu computer si televizor in casa, aproape la discretia lui. Are preocupari care uneori ma ingrijoreaza teribil: pistoale, moarte, bataie, sange. Treceam zilele trecute pe langa un sant mai adanc, betonat si m-a intrebat" Daca ai cadea in santul asta, ai muri?". Nu a crescut intr-un mediu violent, nu a avut in preajma golanasi, dar oricat am incerca sa ii protejam, violenta si dezmatul au o amploare care ne copleseste la un moment dat pe toti. Acum s-a mai linistit. Cu eforturi destul de mari am reusit sa ii inlocuiesc micile curiozitati cu preocupari mai constructive. Mintile noastre si mai ales ale lor trebuie sa lucreze mereu. Daca nu le dam material de lucru, ele vor lucra ceea ce vine din afara. Iar din afara...stim cu totii ce vine.

[Lord_Saladin]

 

Femeia musai sa fie crescatoare de plozi si gospodina, altfel n-are nici un fel de valoare

 N-am spus ca n-are valoare.Am spus doar ca asa ar fii  ideal.
 Nu spun ca in perioadele in care mamele isi cresteau copii ramanand acasa nu se intamplau lucruri rele in societate.Dar, fata de aceste lucruri rele era un oprobiu general, care astazi nu mai exista.

 

Lorelei, eu, femeie fiind, cred cu toata fiinta mea ca femeia nu ii este si nu ii va fi egala niciodata barbatului

 Nu este si nu va fii egala barbatului in munca fizica grea (minerit, armatai, sport), in munca intelectuala exacta, dar ii este egala si chiar il depaseste serios in alte indeletniciri...

[Lorelei]

Tot off-topic:

Diana, si eu as intrerupe munca pentru a-mi alapta copilul pana la o varsta, dar asta nu inseamna ca lucrurile care ma innobileaza ca fiinta sunt faptul ca am grija de copii si de gospodarie. Eu cred ca in lumea asta sunt multe alte lucruri care ne innobileaza ca fiinte si a avea grija de casa nu este unul dintre ele. Despre copii e discutabil, dar sigur a pastra casa straluicind de curatenie nu este unul dintre ele, cel putin nu pentru mine. Eu am cu totul alte aspiratii.

LS, pai daca asa e ideal, e clar ca tu acorzi lucrului astuia o valoare in sine, si inca nu una mica. Eu asta spuneam, ca nu cred ca locul femeii e la "cratita", asa cum ne-a invatat istoria, nu spun mai mult. Asta inseamna in primul rand un soi de aservire a femeii care nu va fi niciodata independenta din punct de vedere financiar si care poate la un moment dat se va vedea nevoita sa ramana langa un barbat pe care nu-l mai iubeste de mult numai pentru ca nu are ce face, nu se descurca de una singura. Si asta ar fi numai un motiv. Cat despre egalitatea dintre femeie si barbat... exista un topic unde a tot fost dezbatuta. Nu ca s-ar fi ajuns la niste concluzii clare, dar e atata de discutat, ca e inutil sa o reluam aici.

[Escu]

hehehehe...chiar imi place topicul asta.Acum copii se nasc cu calculator in casa, televizorul vine "default" ca sa zic asa.
Ma bucur ca am apucat sa sparg geamuri...sa bat mingea in parcuri...sa ma alerge gardienii ca nu aveam voie...Asta da copilarie.Gornete...vai ce distractie era...acum ?toti pustii de clasa a 2 a ii auzi pe strada "Mama..cate fraguri a facut ala la Countre-Strike aseara"
Ii numesc "deGeneratia urmatoare" or sa ajunga niste verze iar pt asta...sunt vinovati doar parintii.

[Lorelei]

Acum un an s-a tradus la noi o carte a lui Giovanni Sartori, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune si postgandirea. Aici Sartori spunea de vido-copilul, copiii nascuti cu televizorul in fata, care cresc cu televizorul si care devin astfel imbecilizati. Ma rog, teza lui e una forte, in sensul ca prevede o inlocuire a lui homo sapiens cu ceea ce el numeste homo videns, omul imbecilizat de televiziune care isi pierde capacitatea critica si primeste totul prefabricat (el vede saltul asta ca pe un salt genetic, putand aduce modificari realmente fizice si fiziologice). Dincolo de teza asta, discutabila, asta cred ca este pericolul real, imbecilizarea asta, cartile care sunt uitate, standardizarea, spiritul de turma...

Si eu ma bucur din suflet ca am prins o copilarie cu gornete si de-a v-ati ascunselea, cu prinsea pe ouate si ratele si vanatorii, si nu cu papusi Barbie si jocuri pe calculator. Dar... vremurile se schimba. si nu stiu daca in bine...

[viulian]

Eu cred in legea minimului efort... adica daca un sistem poate ajunge la o stare de echilibru, va alege calea in care cheltuie cat mai putina energie. Si de obicei e cam o singura stare de echilibru, si o singura cale catre ea (de ex. cand scoti dopul de la cada, apa curge ca o mica tornada - caci acea miscare circulara e miscarea in care energia consumata de apa este minima).

Daca starea de echilibru a omului este starea in care obtine maxim de satisfactie - calea cea mai usoara pentru cei tineri, privati de finantele care sa le ofere access catre masini, super scumpe cluburi, viata de noapte palpitanta, afaceri, samd - revin calea cea mai usoara este calculatorul; caci nu misti decat cateva degete, si toata imaginatia aduce restul dinamismului si explozivilul situatiei... Noroc cu imaginatia asta, altfel viata cred ca ar fi prea plictisitoare..

Parintii ocupati, bunici apatici starniti doar de "din dragoste" sau "surprize surprize", copilul dornic de maxim de satisfactie -> legea minimului efort zice ca parintii/bunicii nu vor face nimic sa ofere copilului si alte alternative... asta inseamna ca nici copilul nu va face nimic sa schimbe ceea ce deja ii produce satisfactie (decat poate sa ceara o placa video mai buna).

Asa ca... suntem in cel mai bun loc cu putinta, unde toti fac cat mai putin posibil ca macar sa ramana asa cum e.. Ceva dinamism e dat probabil de nevoia si mai mare de bani a celor care produc/vand servicii - si atunci se mai inventeaza ceva nou, se mai cere un ban in plus, se mai pacaleste putin omu cu super avantaje care nu fac banii dati samd.. dar e mai simplu sa dai o suma modica si imaginatia (ajutata de reclame) sa ofere imaginea unei mari realizari si bucuria ce acompaniaza asta.

Toti alearga dupa picatura de miere, si atunci... e atat de normal sa fim intr-o societate din asta incat nici nu ma mira. Atat putem.

[Lady Allia]

 Deci...trecând peste unele off topicuri...este sau nu este bine ca un copil să se nască cu un televizor şi  un calculator în casă?

 Până una alta...să îmi dau şi eu cu părerea...poate una în plus nu strică  :

 Nu are importanţă faptul că noi am avut altă copilărie şi alte bucurii...nu este vina lor că timpul a luat altă întorsătură, iar ei se nasc în mijlocul unei avalanşe de tehnologie căreia trebuie să îi facă faţă.
 Şi eu vreau să alerge copilul meu prin parcuri, să facă năzbâtii, să spargă geamuri, să îşi julească genunghii...şi nu doar virtual, dar..., dacă timpul lui este altul decât timpul meu...va trebui să înveţe să fie copil în timpul său!
 Dacă un părinte are timp, un calculator îi poate fi de folos unui copil încă de mic!
 Copilul meu va avea calculator de la 0 ani, dar asta nu înseamnă neaparat un lucru rău!
 De ce? Pentru că sunt foarte multe pachete de jocuri educative create pe calculator care îl pot face să înţeleagă, să perceapă mult mai uşor şi mai bine unele lucruri de care se va ciocni mai târziu.
 Exemplu: va putea învăţa alfabetul, literatura, matematica şi alte materii ce iniţial par greoaie interactiv - e mult mai atrăgător. Plus...că poate unii nici nu vom ştii să explicăm atât de bine şi corect unele noţiuni cărora copii noştri va trebui să le facă faţă!
 Pachetele educaţionale îl vor ajuta să cunoască, să înveţe şi totodată să se relaxeze şi să se distreze .
 Unii spun că: "Stii ce efecte are calculatoul asupra ta?".
 Eu nu cred că un calculator poate face atât de mult rău...! Noi ne facem! Prin "auto-dependenţă", lipsa noastră de ambiţie atunci când vine vorba de a ne refuza ceva ce ne dorim, lipsa de voinţă, dar şi faptul că în afara conversaţiilor virtuale, calculatorul are şi alte feţe benefice: informaţia, utilitatea, etc!
 Unii dintre noi devin dependenţi de calculator prin muncă...asta fac mereu! Alţii...pentru că pur şi simplu face din calculator un viciu, dar în ceea ce priveste copilul, în viaţa acestuia lucrurile stau altfel. Copilul are parte de educaţie şi în primul rând trebuie ajutat să înţeleagă că sunt multe alte lucruri frumoase în afara calculatorului.
 Dependenţa nu trebuie alimentată ci înlocuita cu ceva benefic!

 Impactul...poate fi unul sănătos sau unul distrugător! Depinde cât timp ne dăruim pentru a ne educa copilul! Nu informaţia (de orice fel) este cea care îl distruge ci indiferenţa noastră!

 

[viulian]

Lumea cred ca va fi mereu a celora care se vor intalni la o bere, relaxati, si vor bate palma sa semneze un contract.

Eu am in lista de buddies si fetele unor prieteni de familie mai batrani. Am intrat de curiozitate pe pagina lor de myspace si m-am uitat.. toate au poze provocatoare - fetele cu buzele tuguiate, close-up-uri, filmate unele din profil incat fundul sa le iasa in evidenta - iar baietii imbracati cat mai şucăr sau cu pieptul dezvelit sa arate ce macho sunt ei.

Am feelingul ca acest exibitionism virtual sa-i zic erodeaza cumva ideea de apropiere, de bonding.. de prieteni cu care petreci si la bine si la rau, in care te poti baza.

Chiar citeam pe net cat s-a redus 'aria de deplasare' a copiilor in ultima suta de ani. Acum 100 de ani copii erau lasati sa mearga 10Km pana la lac, sa pescuiasca, acum vreo 50 de ani inca era ok sa se duca in padurea aflata la 5-6Km de casa, iar acum nu mai au voie sa plece din fata blocului.
E un soi de panica instaurata cumva, toti sunt dusmani, toti iti vor raul, si atunci cum sa lasi copilul sa umble de nebun prin oras, nu ?
Poate nu sunt in stare sa vad io pericolul totusi.

Acum 2 zile eram la o trecere de pietoni, era rosu. Pe partea cealalta a strazii, cativa adulti au vazut ca pot trece repede strada, cu toate ca se apropia un autobuz; au purces sa treaca repejor. In spatele lor venea in viteza o fetita pe role (sa fi avut vreo 10 ani), care i-a vazut angajati in traversare, doar ca ea era atenta cum va aborda bordura si a sarit fix in fata autobuzului.
Noroc cu soferul experimentat care a sesizat-o venind si incetinise anticipand o frana brusca - fiind nevoit pana la urma sa execute manevra. A claxonat-o bine, iar o femeie s-a luat de ea ca de ce e neatenta si a cam mustruluit-o.
Si fetita totusi cu tupeu, ca ea i-a vazut pe aia ca trec si ce, a trecut si ea!

Uite ce face totusi atentia exacerbata a parintilor. Niste inhibati care atunci cand scapa in lumea larga, habar n-au sa fie atenti la nimic. Doar mamica/taticu a avut mereu grija nu ? Acum ce-o fi o fi.

Eu cred ca o sa-i explic copilului/copiilor mei multe, dar n-o sa-i constrang.. Le explic cum sa fie atenti, care sunt pericolele, si restul sa se descurce. Pana la urma e viata lor, iar io.. o sa-mi fac datoria sa am grija de ei cat sunt mici sa nu bage cuie in priza - dar dupa aceea iau hamurile..