05 Noiembrie, 2025, 10:18:03 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Povestea mea  (Citit de 42232 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

21 August, 2005, 08:03:09 p.m.
Răspuns #15

Lord_Saladin

Vizitator
  "...sfarsitul nu vine inainea agoniei... "

 Spuneai ca te confrunti cu indiferenta... Ah, ce-as vrea eu sa ma confrunt cu indiferenta ! Dar nu, am de-a face cu alt fel de sentimente potrivnice... Prieteni am... buni, foarte buni sa zic... stiu exact ce imi lipseste, stiu exact ce imi cauzeaza aceasta stare, stiu exact din ce cauza am ajuns aici, insa sunt unele lucruri care e bine sa nu fie spuse decat in locuri mai de taina.... E foarte dureros sa treci printr-o perioada nefasta, sa treci printr-o depresie, SI SA STII CA AI TOATE MOTIVELE SA FII ASA....
 Lumea e rea, si e periculos sa deschizi sufletul in fata cuiva... sa spui...

 Sunt ca un marinar pierdut in mijlocul unei mari linistite, dar reci.Privesc spre cer, spre noapte , spre imparatia negurilor si a adancurilor ceresti, iar lumina slaba si palpainda a stelelor si paloarea lunii imi atrag privirea in mirajuri ametitoare...
 Liniste, linistea mormantului, desi din adancul intunecat al marii, se aud mugete prelungi, de parca intreg pamantul ar sufla, ar respira, ar fremata la fiecare gand al meu... si totusi, atata pustiu, atata singuratate...
 Imi caut salvarea...privesc spre colturile lumii, dar nimic...cateodata, mai trec pe langa mine corabii cu panzele albe, ce stralucesc fantomatic in lumina palida dar prezenta a lunii...corabii maiestuoase, ce trec asemenea viselor ciudate din noptile adanci...

 Dar niciuna nu are loc pentru mine...

23 August, 2005, 09:33:19 p.m.
Răspuns #16
Offline

desdemona


nu nu si iar nu...nu ai toate motivele sa fii asa...nimeni nu merita sa sufere..indiferent ce ar fi facut...da..oamenii sunt rai..dar nu generaliza...uita-te pe acest site..alege pe cineva si deschidete in fata lui...nu te cunoaste..nu stie cine esti..dar tu te vei simti bine..te vei simti eliberat de o povara..crede-ma cand spun asta...
corabiile te cauta pe tine..dar tu esti acoperit de o haina...cu care tu te acoperi si nu te arati la nimeni..desi ai vrea....lasa ca soarele sa iasa...sa vina la tine...
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului

26 August, 2005, 04:28:38 p.m.
Răspuns #17

Lord_Saladin

Vizitator
"singur in singuratate"
Iubirea...
Am stat si m-am gandit... as vrea un strop doar... as putea oferi pentru acel strop o iubire infinita... mereu am dat tot, chiar daca am stiut ca nu primesc inapoi decat marunte sentimentente, sau nici macar atat.Am putut sa iubesc pe cea care ma ura, care ma batjocora si ma dispretuia, am putut sa o iubesc, si poate ca si acum de-as intalni-o pe cea care m-a batjocorit la varsta aceea frageda, as privi-o in ochi lacrimand, tinand-o de manutele ei delicate si fine...
 Poate ca acum e o femeie, si nu mai tine minte... ce-i va fii pasat ei ca a facut un baiat nefericit sa se indragosteasca de ea acum cinci  ani,expunandu-l si refuzandu-l apoi in batjocura ca un soi de animal neomenesc in fata prietenelor ei...Un an, doi ani.... de iubire pusa fata in fata cu o ura de neinteles
 Niciodata nu am inteles cruzimea...dorinta de a face rau altuia, doar de dragul de a face rau.la ce nevoie mai e de diavol cand aceasta dorinta e asa de adanc intiparita in firea omeneasca ?Daca pana si o fata, o femeie, poate sa faca asa ceva fara sa ii para rau...
 As da o sansa oricareia din iubiri.... si totusi, ele alearga... alearga pe pajistea vietii in alte parti, in vreme ce eu, ca un copac batran si pribeag, singur in mijlocul singuratatii, imi duc asa de greu zilele...
 De-as fii stapan asupra vietii si asupra iubirii, as duce bucurie si fericire in viata fiecarui om, dar nu, nu sunt decat un fir de praf intr-o conspiratie universala a carei amploare ma depaseste de departe...
 
 
« Ultima Modificare: 26 August, 2005, 04:42:38 p.m. de Lord_Saladin »

26 August, 2005, 09:31:28 p.m.
Răspuns #18
Offline

desdemona


te-a urat....era plina de rautate..este un mare defect..dar sunt sigura ca avea multe calitati daca ai iubit-o atat de mult...stiu ca daruiesti tot..pretuiesc acesti oameni pt ca din intamplare asa fac si eu...si stiu cum e sa dai totul si sa primesti atat de putin...
spui ca esti un fir de praf..dar oare nu stii ca picatura cu picatura se face marea?...toti suntem un fir de praf...si uite..la un loc facem universul..ce minune,nu?te subapreciezi..suferi..nu vreau asta..dar nu totul este pe placul meu...
corecteaza-ma daca gresesc....acum ai un dispret fata de aceasta femeie...asta inteleg din felul cum ai scris...desi nu o urasti..sunt atatea sentimente amestecate..atat de diferite dar toate pt aceasi persoana....
si totusi toate se invart in jurul iubirii..acesta este soarele lumii noastre?
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului

27 August, 2005, 02:20:32 p.m.
Răspuns #19

Lord_Saladin

Vizitator
  "...s-au nascut, au trait, si au murit..."

 Viata oamenilor in putine cuvinte, dupa cum spunea un intelept din vremi trecute...

 Desiree,persoana aceasta a fost prima fata pe care am iubit-o vreodata...Ea m-a facut sa ma indragostesc de ea, ca mai apoi sa se poate folosi de mine, sa se distreze, sa ma batjocoreasca.N-am urat-o,si n-o urasc.Nici nu o dispretuiesc, atata tot ca nu inteleg de ce....
 Pur si simplu nu inteleg de ce , de unde, si cum de atata cruzime si dorinta de a face rau pot sa fie puse intr-o fiinta atata de gingasa si de speciala.
Am trait o viata cu amintirea ei, cu amintirea cuvintelor ei.Adeseori, cand imi aminteam de cuvinte, de jigniri, de amagiri... plangeam.

 Si adevarat spun, de-ar vrea, sa-si ceara iertare... as primi-o, as ierta-o, aruncandu-ma in bratele ei pentru o clipa, acolo in bratele ei, unde as fii vrut in trecut sa imi gasesc liniste, unde sa pot sa daruiesc iubire acestei fiinte....

 Am mai iubit.... poate ca am si fost iubit inapoi la randul meu...Cu placere imi aduc aminte, de o seara, o noapte intreaga petrecuta la lumina stelelor si a lunii, alaturi de o fata cu un suflet minunat...lumina stelelor scanteia in ochii ei negri precum noaptea, ma jucam cu manutele ei asa de mult....

 Apoi o fata, o femeie, cu un suflet sensibil, o fiinta rupta parca dintr-un alt timp si alta vreme, stand in bratele ei, inconjurat de manutele ei moi si fine, cu care m-am imbratisat in imbratisarea cea din urma a iubirii...

 Apoi o alta fata, cu care am strabatut padurile si codri, noaptea sarutandu-ne sub lumina stelelor si a lunii....
 
 Stau si ma gandesc... cateva zile de bucurie in viata... fericire putina...toate aceste clipe frumoase... doua saptamani sa fii fost ? Nici atata....

 Am dat tot, am primit putin, fragmentar, sau deloc....

27 August, 2005, 02:57:29 p.m.
Răspuns #20
Offline

desdemona


poate gresesc dar te contrazici...nu pot sa inteleg cum poate o persoana gingasa si speciala sa faca atata rau...sau asta nu intelegi nici tu,nu?
spuneai ca ai trait o viata cu amintirea ei...acea viata daca nu a luat trebuie sa i-a capat...trebuie sa moara acel lord care sufera dupa amintirea primei lui iubiri...
te intreb ceva si raspunde-ti tie tu pe celelalte le-ai comparat tot timpul cu ea?apoi daca vrei sa ne dai si noua raspunsul...
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului

27 August, 2005, 03:04:00 p.m.
Răspuns #21

Lord_Saladin

Vizitator
 Nu am comparat pe nimeni cu ea....
 Am dat tot...
 Nu m-am aruncat in relatii asa... inca plangand dupa trecut...De fiecare data cand am inceput ceva nou, am lepadat ce-a fost inainte....

 Cu ce-a fost inainte, ma mai hranesc doar in momentele astea de singuratate...

 Nici eu nu inteleg cum a putut sa fie asa, si totusi a fost...
 Gingasa si speciala.... poate in mintea mea, in iluzia mea de atunci...

 Ca toate... iluziile...

 
 

27 August, 2005, 04:00:11 p.m.
Răspuns #22
Offline

desdemona


stii ca se intampla sa construiesti un castel de nisip..dar doar pe niste iluzii...si deodata incepi sa vezi cum este acea persoana si el se destrama...pur si simplu dispare si ramane doar o gramada de nisip..de amintiri...ar trebui sa pasim peste acest castel...peste aceste franturi..dar oare putem?
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului

06 Septembrie, 2005, 02:20:10 p.m.
Răspuns #23

Lord_Saladin

Vizitator
 "...nu vad soarele..."

 Incerc sa privesc spre cer... dar nu vad decat un abis...Abis deasupra mea, abis sub mine... ma cheama adancurile, adancurile cerului si adancurile pamantului... ma cheama inalturile cu cetatile nesfarsite de gheata, cu porti ferecate in argint rece, aspru, inchisorile ceresti voi sta prins in gheata aspra si rece, strans, inclestat, mereu...ma cheama adancurile, cu cetatile lor de foc, in vai fara de lumina, unde vapaia durerii e mai puternica decat durerea insasi...
 Vreau sa vad soarele... vreau SA O SIMT... da, vreau sa o simt...
 Sa simt mana ei fina care sa le alunge pe toate, privirea ei in care sa ma pierd...caldura ei care sa ma infasoare intr-o aura aparatoare, protectoare...
 

07 Septembrie, 2005, 01:15:23 p.m.
Răspuns #24

Lord_Saladin

Vizitator
Psalm

"...se pleaca robul in fata Stapanului...."

Doamne !
Nu ti-am cerut bani, aur, placeri, bogatii, intelepciune, slava desarta...

Am stat la intrarea palatului Tau, rugandu-ma in felul slujitorului celui mai umil si mai necajit.Cerutu-ti-am iubire doar... am cerut un suflet cald de femeie, ce sa ma inveleasca in mantia sa aparatoare, scotand afara raul de va fii fost, punand intr-al sau loc iubire...Iubire din Iubire, pentru iubire...Am vrut sa dau, si sa primesc, dar Tu stii ca eu voi fii dat mai mult decat voi fii primit.

Dar Tu, in loc sa imi asculti ruga, m-ai parasit...M-ai aruncat in gheena, m-ai manat cu carele de gheata , de piatra si de otel, care ale singuratatii, prin pustiurile inghetate ale cerului... m-ai tavalit prin chinurile durerii focului celui din urma, iar iubirea din iubire am iubit-o primind-o-n stropi marunti, alinarea mea pe care ai ascultat-o, trimitand cate-un Lazar sa-mi arunce stropi pe inima arsa in vapaile singuratatii...
M-ai facut rege , imparat si voievod al cetatii desnadejdii, martir pe scaunul de fier inrosit al hulei si al batjocorei, departe de iubire, mai adanc in adancurile inimii proprii decat puteam crede...
De ce, Stapane ?

07 Septembrie, 2005, 09:57:39 p.m.
Răspuns #25
Offline

desdemona


noi randuri scrise cu suferinta si lacrimi se astern in randuri si capata forma.de ce te chinui singur?
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului

08 Septembrie, 2005, 08:34:42 a.m.
Răspuns #26

Lord_Saladin

Vizitator
"...prizonierul viseaza libertatea..."

Ma chinui singur ? Fals... din multimea nefericitilor de pe lovetime, intamplator se face ca ma numar printre putinii ce au motive reale...

Nu pot intelege...
Nu pot intelege de ce un om bogat vrea sa aiba si mai multi bani, si se chinuie si se roade de un dor nesatul...
Nu pot intelege de ce un om fericit nu isi vede propria fericire...
Nu pot intelege de unde-atata amar de prejudecata in lume...
Nu pot intelege de ce e omul om, si totusi e animal...
Nu pot intelege de ce in viata sunt atatia oameni trecuti fara voia lor si fara sa greseasca, pe listele de asteptare.
Nu pot intelege nevoia de iubire, de unde porneste, ce o determina, ce o face sa devina chinuitoare, dureroasa chiar ?
Nu pot intelege de ce Dumnezeu pune in unii oameni o asa de mare nevoie de iubire, si culmea, chiar acei oameni nu o primesc...

Nu pot intelege atatea...


Poate ca nu ne este dat sa le stim pe toate...
Poate ca totusi viata e nedreapta, si e...

08 Septembrie, 2005, 10:23:01 a.m.
Răspuns #27
Offline

desdemona


mai tii minte cand ziceam ca poate fericirea este exact raspunsul la toate intrebarile noastre?...eu la concluzia asta am ajuns.
sper sa mai postezi aici..si sa imi dai si raspuns... :-*
« Ultima Modificare: 08 Septembrie, 2005, 11:50:35 a.m. de desiree »
Singuratatea te transforma intr-un Cristofor Columb navigand spre continentul propriei inimi.
 Cate catarge nu-ti cresc in sange ,cand de lume te leaga numai marile?pe fiecare clipa m-as imbarca spre apusurile Timpului

20 Septembrie, 2005, 05:07:01 p.m.
Răspuns #28

Lord_Saladin

Vizitator
La moartea mea...

La moartea mea nu va fii cant,
Nici imnuri funerare,
Caci voi muri departe-n crang,
In munti, printre izvoare !

Mistreti si ursi vor fii sobor,
Iar carnea mea, pomana,
Sfarsindu-se prin dintii lor,
Din moarte, iar in hrana !

Un lup va hauli, cantand,
Un cantec de durere,
Iar paznic voi avea un vant,
Ce sufla cu putere !

Covor de flori ma va-nflori,
In pagini efemere,
Ce vor renaste, vor muri,
La orice vis-adiere !

Voi naste-atunci, si voi muri,
Din nou, in lemn-oglinda,
Iar ganduri le voi risipi,
Prin frunze, si prin ghinda !


14 Octombrie, 2005, 10:54:45 a.m.
Răspuns #29

Lord_Saladin

Vizitator
as vrea sa pot sa ma trezesc dimineata zambind....as vrea sa ma pot

bucura de fiecare  raza a soarelui... as vrea sa pot sa ma bucur de

fiecare adiere de vant...

dar de fiecare data cand ma scol.
ma trezesc aruncat intr-o lume atata de rece... o lume straina, uneori

chiar ostila mie, o lume atata de diferita, o lume stranie, in care

vreau-nu-vreau, sunt obligat sa traiesc.

Am puncte de reper, acele puncte de reper pe care le numim prieteni,

si care imi mai alina oarecum starea asta de insingurare dar nu imi

ofera acel CEVA necesar ridicarii din melancolia si tristetea ce o

am....

Bineinteles, oricine va veni si imi va reprosa: stai toata ziua si nu

faci altceva decat sa te gandesti la lipsa iubirii...
Cat se poate de fals... cine nu ma cunoaste doar poate sa faca astfel

de afirmatii despre mine... ce fac eu ? cine sunt eu ?
Poate ca sunt mare... poate ca atunci cand altii de varsta mea "aduna

surcele", eu adun lemne.... poate ! zic poate, caci nimic nu e sigur.

Dar am facut si fac ceva. Asta conteaza. In directia in care pot, in directia in care vreau.
dar care e reversul monedei ? poate un unele spatii pe internet, poate in unele cercuri, oi fii "mare"... dar e un constrast dureros, mult prea dureros... da, mare aici, dar atata de marunt...

In fine... platesc tot... Orice lucru in lumea asta are o plata, si unele plati sunt mai grele decat altele...
Nu stiu inca cu ce am gresit, sau cu ce voi fii gresit.Poate ca odata voi stii.Sau poate ca nu. Poate ca voi trai cu gandul asta ca nu am gresit cu nimic, dar tot imi merge rau. desi stiu ca e fals.Undeva, trebuie sa fie o dreptate.In toate.

Dragostea, iubirea... da... am cunoscut-o in stropi.... dar macar cu amintirea acelor stropi, acelor iluzii, ma mai pot hrani. Ma mai pot mentine pe o linie de plutire.

Putini inteleg cum e sa fii macinat de dorul unei iubiri... sa simti nevoia, o nevoie intensa, dominatoare, sufocanta, o nevoie de a fii imbratisat, de a fii iubit.. de a cunoaste aceea aura protectoare minunata si deosebita, ce te apara de orice vis rau, de orice gand rau, de orice influenta nepotrivita, aura ce o cunosti in bratele iubitei, acolo unde caldura trupeasca se imbina cu caldura sufleteasca intr-un tot unitar si mirific, oprind timpul in loc si transformand secundele in vesnicii de contemplare a sufletului ei...

Poate ca imi e dat sa traiesc o viata asa , in insingurare... iar din iubirea ce o port in mine, iubirea asta multa ce vrea sa se reverse dar n-are asupra cui, din iubirea asta multa voi cladi vise, din vise iluzii, iar din iluzii iubiri ale viselor... iubiri, iubiri si alte iubiri, unde sa arunc, ca un surplus, tot ce produce maruntul meu suflet.