Eu stiu o poveste trista. In orasul meu nu demult traia un nene si nenea acesta nu era nici psihopat si nici bolnav mintal ,era bolnav de cancer. A pierdut foarte multe kilograme ,atat de mult a slabit incat el nu mai putea sa se tine pe picioare,numai in carucuior cu rotile statea ,si acolo chinuit. Suferea de boala aceasta de multi ,multi ani.Ajunsese apoi sa nu mai poata sta nici in carucior ,avea in terasa blocului o saltea si langa un borcan in care varsa sange tot mai des. Cine sa-l ajute? copii-scoala,sotia-munca si el singur in dureri ingrozitoare.Cuvintele nu-mi sunt de ajuns sa descriu probabil durerile lui. Era barbat si totusi tipa, urla si plangea. Nu mai dormea ,nici un calmant nu-l mai ajuta si moartea nu-l mai salva,dumn ezeu nu-l vedea .Intr-o dimineata fata lui (in jur de 22 ani ,frumoasa foc ,semana cu el ...candva) s-a dus sa-l intrebe cum se simte si el i-a spus sa mearga in bucatarie si sa ramana acolo ,sa manance si apoi sa plece la munca. El a ramas pe terasa unde avea toate pustile care odata ii foloseau la vanatoarea de mistreti. A ajuns la una din ele si un glont care a trecut prin el si prin geam i-a pus capat VIETII,suferintelor.
Cum vedem fapta lui? Pe cine judecam ,pe el ? Pe Dumnezeul lui legat la ochi ?
PS:Mie mi-a parut rau caci stiu cat a chinuit si acum imi pare rau pentru o viata pierduta.
Subiect: Sinuciderea (Citit de 18396 ori)
