Ooooops, i did it again – sau lecţia despre scaune :D

[Lorelei]

Ooooops, i did it again – sau lecţia despre scaune
(adaptare pseudo-sf cu dedicaţie după eugen ionescu)

Deunăzi, aşezat pe un scaun de lemn,
Pinochio vorbea despre vreme şi ploi
L-am rugat delicat să se-ntoarcă cu faţa
Să putem discuta despre „timp” amândoi

Nici n-a vrut să audă, ba că scaunul e fix,
Ba că vremea rămâne la fel orice-ar fi...
M-am gândit eu atunci că e timpul să-i spun
Cum se scapă de scaune în orişice zi.

Plan de lecţii aşadar pe dat’ am gândit
Şi-n cuvinte nespuse am imaginat
Cum se farâmă lemnul şi cum poţi vorbi
Despre ploi, despre vreme, mult mai degajat.

Cică-i secetă mare, cică norii au stat
Cum s-o dai tot nu ştii, mai pe glumă şi-apoi
Ce te faci când pe punctul greşelii-ai ajuns
Şi de scaune nu poţi să vorbeşti iar în doi.

Aşadar urmărind planul bine-nchegat
Tot aştept de un timp gânduri mii aplecând
Să distrugem pe rând toate scaunele şi
Con(a)tactând veveve să vorbim iar. Dar când?
 

[Robert.]

Daca tot este ca sa nu mai ploua
Iar termometru-i vesnic ridicat
Nasul lui Pinochio-n doua
O sa se crape de uscat!

Ş-atuncea oare, cum de-si mai doreste
Sa stea pe scaun la prajit
Cand vede bine, lacul se cojeste
Si scăfârlia-i scoate-un sfârâit?

Dar el, de neclintit e (sau asa ne pare!)
Or fi de vina lectii vechi pesemne
Iar nasul fin ce-l are in dotare
A mirosit momeala despre vreme.

[Lorelei]

Asadar Pinochio, mare psicher
Se fereste de lectii ca se simte stingher
Scaunele prin urmare la locul lor ramana
Si azi, chiar si maine, ba poate-o saptamana

Ii promit totusi (poate) ca daca-o sa scapam
De scaune si de vreme pe gluma o s-o dam 
Si daca de-atata sete scaunele s-au cojit
Ne punem iar si eu si el pe lacuit. 

[Lord_Saladin]

Pinochio zace intins, cu nasul oparit,
A baut cam mult, si s-o fii ametit.
Din vinul-oglinda ,de minciuna,
Ce-l face sa creada ,ca-i omul din Luna.