Ooooops, i did it again – sau lecţia despre scaune

(adaptare pseudo-sf cu dedicaţie după eugen ionescu)
Deunăzi, aşezat pe un scaun de lemn,
Pinochio vorbea despre vreme şi ploi
L-am rugat delicat să se-ntoarcă cu faţa
Să putem discuta despre „timp” amândoi
Nici n-a vrut să audă, ba că scaunul e fix,
Ba că vremea rămâne la fel orice-ar fi...
M-am gândit eu atunci că e timpul să-i spun
Cum se scapă de scaune în orişice zi.
Plan de lecţii aşadar pe dat’ am gândit
Şi-n cuvinte nespuse am imaginat
Cum se farâmă lemnul şi cum poţi vorbi
Despre ploi, despre vreme, mult mai degajat.
Cică-i secetă mare, cică norii au stat
Cum s-o dai tot nu ştii, mai pe glumă şi-apoi
Ce te faci când pe punctul greşelii-ai ajuns
Şi de scaune nu poţi să vorbeşti iar în doi.
Aşadar urmărind planul bine-nchegat
Tot aştept de un timp gânduri mii aplecând
Să distrugem pe rând toate scaunele şi
Con(a)tactând veveve să vorbim iar. Dar când?
