E normal sa fie asa!
Daca ai vreo problema si vrei sa o discuti cu cineva poti sa iti chemi prietenul la un suc sa discuti cu el pe indelete. Se prea poate ca el sa iti dea un sfat bun, o iesire dintr-o situatie pe care tu, pana atunci, nu o vazusesi posibila... si chiar numai sa iti expui problema te poate ajuta... mie mi s-a intamplat de multe ori sa intreb pe cineva ceva si, chiar pana sa fi terminat de pus intrebarea, sa fi gasit o rezolvare... pe care poate n-as fi gasit-o daca nu as fi avut cui sa ii pun intrebarea...
Acum, imagineaza-ti, te rog, altceva! Ai o problema.... vrei sa o clarifici cu ingerul tau pazitor... il scoti in oras....incepi sa ii spui ce te doare si....... observi ca lumea se uita ciudat la tine, ba chiar incep sa se indeparteze si sa vorbeasca in soapta...... nu stii de ce? Pentru ca ingerii sunt invizibili.... Da' las' ca am mai vazut si pe altii vorbind singuri pe strada

Revenind la citat, cred ca este vorba despre faptul ca un prieten iti este mai la indemana decat un inger.... poate fi gasit la telefon, spre exemplu.
Parerea mea este ca noi avem nevoie si de ingeri si de prieteni, iar masura in care unii sunt mai importanti decat altii poate fi determinata doar conjunctural.
Mi-a placut mult al doilea citat! Si cred ca, de fapt, noi suntem cand pietre, cand sori .... parafrazand un cantec celebru .... alternativ, ca maniacu-depresiv
