Teama de ridicol

[Lorelei]

Uite o tema care pentru mine are o sensibilitate aparte. Pentru ca de foarte multe ori nu ma manifest in nici un fel, prefer sa raman retrasa, uitata chiar daca se poate, tocmai dotorita acestei frici de a parea ridicola. Culmea este ca lucrul asta se intampla si atunci cand riscul de a parea ridicola este in fata unor oameni pe a caror parere nu dau doi bani. Si totusi aceeasi teama de ridicol ramane... Vi s-a intamplat? Resimtiti vreodata genul asta de teama? Sau dimpotriva va manifestati liberi indiferent de circumstante si de riscurile asumate?

[Mr. Pheonix ...]

Hm.......... nu am mai scris de mult aici poate vei gasi un pic de stangacii ,pt. care cer scuze antincipate , da...teama o sabie cu doua taisurii , de cate ori nu ne facem sa sa dam totul din noi si de cate ori nu ne face sa nu putem ajunge la acel tot cautat de noi toti......... . Nu sunt in masura sa iti dau sfaturi dar incearca sa  identifici frica cu cel mai ridicol sentiment de pe acest pamant , insusi frica de frica  face ca aceasta sa devina mai puternica , cineva imi spunea ca frica este ca si iubirea nu o poti simti decat doar daca o primesti cu bratele deschise, amandoua te vor implini , iubirea pentru ca atunci cad o vei simti iti va da putere sa nu iti mai fie frica , iar frica pentru ca atunci cand o vei accepta si o vei constientiza va fi deja depasita........ . Nimic nu poate fi mai ridicol decat frica de ridicol ,pentruca nu poti fi ridicol decat in ochiii celor care sunt prea ridicoli sa incerce , deci tu dac incerci esti deja mai sus................hm ............capul sus fata si fai pe toti sa se simta mici caci si tu ca si mine esti centru mundi si deci nu poti gresi........(asta asa in soapta)     

[dew]

  Nu esti singura,draga surioara,care se teme de ridicol .Aceasta teama ma urmareste mereu,in tot ceea ce fac.De exemplu ,la scoala de cele mai multe ori cand profesorul pune o intrebare ,prefer sa tac tocmai pentru ca ma tem sa nu spun o prostie ,sa nu ajung "de rasul colegilor".Un alt exemplu,cand scriu pe acest site sunt foarte nehotarata,sa trimit ceea ce am scris,sa nu trimit,dar daca parerea mea este gresita,dar daca aberez,daca sunt ridicola prin ceea ce spun si de cele mai multe ori STERG ceea ce am vrut sa postez,tot datorita acestei temeri.Cu toate ca nu ne cunoastem personal,cu toate ca nu sunt in fata voastra sa va vorbesc (eu doar scriu) ,ma tem ca nu cumva ale mele mesaje sa fie ridicole,eu sa fiu ridicola.
    Dar sa nu privim numai aspectul negativ :faptul ca de cele mai multe ori preferi sa stai in coltisorul tau si sa taci,aceasta problema are si un aspect pozitiv   ,datorita acestei temeri te gandesti de doua,de trei ori inainte de a spune ceva .

[Iosif]

Hei! Ati uitat baza existentei. Ati uitat de drepturile omului! Oamenii sunt egali. Proniti de la aceasta premiza. Atata timp cat ai sa privesti interlocutorul dintr-o pozitie inferioara va exista mereu aceasta teama. Priveste-l de la egal la egal. Gandeste-te bine inainte de a spune ceva si atunci cand ai spus acel ceva fi pregatit sa iti sustii ideea! Fii pregatit si pentru reactii negative. Daca nu ar fi aceste reactii negative am ramane niste tonti, crezand ca suntem buricul pamantului.

[Semiramis]

numai cineva cu multe lipsuri poate batjocori un om de calitate. cel invidios o mai face, tocmai pentru a-si acoperi unele incapacitati. a fi liber nu inseamna a deveni ridicol. de am fi toti la fel care ar mai fi farmecul? nu mi-e teama ca pot fi protagonista unei intamplari ridicole, in cel mai rau caz pot deveni cea a unei intamplari haioase. atat timp cat nu frizez penibilitatea incercand sa par ceea ce nu sunt, totul e ok...oamenii care ne intereseaza trebuie sa ne aprecieze pentru ceea ce suntem, in felul in care suntem...restul, sincer, nu conteaza.

[dew]

 Da ,intr-adevar suntem egali in drepturi,dar numai in drepturi.De exemplu,cum sa o privesc pe profesoara mea de romana ca de la egal la egal?Om avea noi aceleasi drepturi ,dar asta nu inseamna ca eu ma pot ridica la nivelul ei si e normal ca ea sa ma priveasca cu superioritate,caci imi este superioara,prin cultura.
  Aceasta este o mare problema a mea,caci foarte greu imi este sa vorbesc cu o persoana care stiu ca ma urmareste ,ca este atenta la fiecare detaliu,ca sesizeaza fiecare greseala...

[DIANA]

Teama de ridicol e o forma mai subtila de mandrie. Ne e teama ca imaginea pe care vrem sa o avem in ochii celor din jur poate fi stirbita. Vrem ca aceasta imagine sa fie una impecabila, sa fim integri, frumosi, destepti, PERFECTI pentru toata lumea, inclusiv pentru noi insine. Cand vom intelege ca suntem doar oameni, cu calitati dar si defecte, cand vom reusi sa trecem chiar peste micile stangacii si situatii neprevazute, chiar comice sau caraghioase, cu fruntea sus, fara sa rosim de jena, fara sa ne fie teama de critica celorlalti, fara sa consideram orice observatie o catastrofa, un repros, o desconsiderare a  intregii noastre personalitati, atunci teama de ridicol nu va mai exista.

[Evangeline]

Sau dimpotriva va manifestati liberi indiferent de circumstante si de riscurile asumate?

Obisnuiam sa imi exprim parerea fara teama din momentul in care am vazut ca parerea nu-mi mai este criticata. Am avut multa putere sa trec peste jignirile celor din jur si o parte din acea putere inca o mai am. Acum ma simt putin slabita, sunt unii care ma injosesc si-mi rad in fata pentru gresesc, da gresesc

Teama de ridicol e o forma mai subtila de mandrie.

Diana te-as ruga sa te gandesti mai bine. Probabil nu ai fost injosita incat sa simti ca nu vrei sa mai traiesti, ca vrei sa se termine aici. Probabil nu ai ajuns sa te intrebi cu ce i-ai suparat, cu ce i-ai deranjat cand tot ce ai vrut a fost sa-ti spui parerea-asta nu pentru ca e mai buna ca a lor, ci pentru ca ii poate ajuta. Nu-mi mai este teama ca o sa am o imagine proasta in fata colegilor, pentru ca o am de cand i-am cunoscut. Putini au fost cei care m-au incurajat si uneori simteam cum si acei unii nu-mi vor intocmai binele. Cand am vazut ca si profesorul de istorie radea de mine pentru ca nu aveam accent american Cand nimeni nu te ia in seama pentru ca am facut prea multe greseli. Acum ma simt mai sigura pe mine, dar uneori ma intreb la ce folos? In ochii lor probabil nu voi valora nimic, asa cum n-am valorat pana acum  In aceste situatii cat curaj mai ai sa-ti spui parerea?
Ma gandesc si acum cum am reusit sa trec peste tot, cum am reusit sa nu-mi pese de ceea ce gandesc despre mine.  Sunt atat de stresata cand trebuie sa vorbesc in fata clasei, tremur si vocea-mi tremura de frica sa nu gresesc, sa nu spun ceva care nu are nici un sens si de teama sa nu fiu inteleasa 
La ce folos ca legea spune ca suntem egali sau ca realizez ca sunt om si gresesc, daca cei din jur nu tin cont de asta si te ignora?

[DIANA]

Nimic din ce ai spus nu imi contrazice afirmatiile, kitty! Dimpotriva! Cred cu mai multa tarie in ceea ce am spus! Si mai cred ca tu esti cea care ar merita sa isi analizeze mai bine trairile, nu eu!
"Injosita incat sa simti ca nu vrei sa mai traiesti"... ha! Consulta istoria si vei afla ca au fost oameni cu adevarat batjocoriti, ridiculizati, torturati, umiliti. E la fel de adevarat ca nu toti au stiut sa faca fata umilintei.
Inchis pentru credinta lui, Richard Wurmbrand a fost scuipat in gura de un temnicer dar a avut puterea sa continue sa il iubeasca asa cum a considerat ca trebuie sa o faca un crestin adevarat. Deci...hai sa nu numim injosire chiar orice chestie
Toti vrem sa valoram ceva in ochii celor cu care intram in contact, vrem sa fim bagati in seama, sa avem ocazia sa ne spunem parerea si sa fim ascultati. Dar uneori vrem asta cu un tupeu demn de o cauza mai buna! Ce ar insemna ca toti locuitorii acestui pamant sa fie ascultati si bagati in seama in aceeasi masura?! 

Lasa, kitty, vei mai creste putin si toti baietii pe care ii vei intalni iti vor spune ca accentul tau e unul deosebit de sexy. Sigur, nu vor fi sinceri complet, dar atata timp cat nu te simti ridicol, nu mai conteaza minciuna lor, nu e asa?
Ca egalitate in drepturi...pai sa fim toti egali e ca si cum eu as fi egala cu Bush. Ce bine ca nu sunt! Eu nu as suporta presiunea responsabilitatilor lui! Sau...a! Egali doar in drepturi, nu si in obligatii?!  Atunci accept! Si lupt pentru asemenea principii! 

[Maria]

  Nu cred ca daca spun o prostioara sunt ridicola. Poate ca informatia mea este gresit inteleasa sau primita prost. Da, sunt situatii cand  si eu raman retrasa sau nu ma implic asemeni lui Lorelei, dar nu din teama ridicolului ci poate din nepricepere, fara chef de discutie sau pentru ca asemenea subiect, tema nu ma intereseaza.Ce-l ce-mi rade-n fata de prostioara, gafa facuta nu inseamna ca m-a injosit, inseamna ca-i mai ,,prost'' ca mine(spus asa pe sleau). O persoana desteapta nu rade, ma avertizeaza prin alte explicatii incearca sa poarte cu mine un dialog civilizat spre a ma face sa-nteleg. Kytty draga sunt sigura ca daca esti sigura pe tine iti este de folos.Nu stiu sigur daca siguranta ne da curaj, dar putere da. A fi sigura pe tine nu inseamna ca n-ai voie sa gresesti, ca n-ai voie sa fi dezinformata. Siguranta cred ca ne ajuta sa ne si adaptam si sa putem asa cum a spus si Diana sa depasim starea de ridicol mascata-n mandrie.
   

[Evangeline]

Poate aveti dreptate, trebuie sa fiu mai sigura pe mine, dar cateodata simt cum nu mai am pe nimeni care sa-mi intinda o mana de ajutor si parca sunt lasata la voia intamplarii. Sau doar vreau sa las totul la voia intamplarii in speranta ca-mi va fi mai usor? Sunt momente in care orice incurajare sau orice zambet te poate face mai sigur pe tine, dar cand nu ai parte de asa ceva ce faci?

Sau...a! Egali doar in drepturi, nu si in obligatii?!   Atunci accept! Si lupt pentru asemenea principii! 

Ei na, oricui i-ar conveni asa

Sigur, nu vor fi sinceri complet, dar atata timp cat nu te simti ridicol, nu mai conteaza minciuna lor, nu e asa?

De cele mai multe ori ma bucur cand sunt apreciata si nu ma gandesc daca intr-adevar ma apreciaza sau doar au mintit . Insa sunt si momente cand simt ca sunt in "plus" si nu am ce cauta in aceasta comunitate .

P.S. Va multumesc mult pentru sfaturi

[Iosif]

dar cateodata simt cum nu mai am pe nimeni care sa-mi intinda o mana de ajutor si parca sunt lasata la voia intamplarii.

tu iti intinzi o mana de ajutor?

De cele mai multe ori ma bucur cand sunt apreciata si nu ma gandesc daca intr-adevar ma apreciaza sau doar au mintit

este o chestiune la nivel de cerebel, imagineazati-i pe toti ca te saluta cu "Saru`mana" si va fi bine

Insa sunt si momente cand simt ca sunt in "plus" si nu am ce cauta in aceasta comunitate

hai sa fim seriosi! toata lumea a simtit asta! Cel putin o data!

Capu`sus! va fi bine!

[Evangeline]

tu iti intinzi o mana de ajutor?

Nu intotdeauna . Cateodata simt ca nu mai am puterea de a continua si daca-mi intind o mana de ajutor nu va schimba mai cu nimic situatia Poate gresesc, ar trebui sa lupt cat mai mult si sa nu ma las invinsa asa de usor

Capu`sus! va fi bine!

Merci mult pentru sfaturi