Eu ma feresc sa am felul acesta de prejudecati, caci am o gramada de intamplari cand eram convins ca se va intampla ceva, si a iesit exact pe dos.
Ultima este ca imi pierdusem diploma de facultate si cea de bac (de un an de zile le-am tot cautat prin casa si nu le-am gasit). Am rascolit toate alea. De vreo luna m-am mutat, si cu ocazia asta iar am cautat de mi-au iesit ochii, si tot nimic - am luat totul la mana. M-am resemnat cu ideea ca tre sa pierd cateva luni cu alergatura de numa, pentru ca sa mi le scot iar.
Nu aveam nici o problema cu asta, adica nu m-am ofticat ca le-am pierdut, nu m-am invinovatit, nu mi-era nici sila sa incep procedura sa le reobtin, eram ok cu toate cele. Nu prea conta ca le-am pierdut, pe scurt.
Numa bine, ma suna administratorul de unde am stat, sa-mi spuna ca a gasit diplomele puse la panoul de la intretinere, cineva le lasase acolo. Probabil le-am uitat in lift/casa scarii ultima oara cand am avut treaba cu ele (de mai mult de un an) si acum cine le-a gasit le-o fi intalnit prin casa si le-a pus la afisier...
Deci

niciodata nu zi niciodata.
Iar revenind la discutie, cine pleaca de la premiza "eu niciodata... " ar trebui sa stie si corolarele:
1. De ce ti-e frica, de aia nu scapi.
2. Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se indeplineasca.