Amelie,
as fi vrut sa fi ramas o poezie... intre noi fie vorba, e intr-adevar o femeie foarte frumoasa... dar nu a fost sa fie o poezie care sa imi fie concretizata... a ramas doar o amintire undeva in adancurile mele... a plecat sa isi faca un viitor in Portugalia... si s-a destramat tot... distanta e intotdeauna o ucigatoare de sentimente...
Allia,
multumesc de urare... e o lunga absenta comenturilor mele de aici si mi-ati lipsit... chiar mi-ati lipsit, dar aveam nevoie sa imi fac un viitor aici, sa lupt pentru mine, si am reusit!!!
Ma bucur si eu sa stiu ca am ramas cu acelasi zambet... e multumitor sa te uiti in urma si sa vezi ca ai trecut prin multe dar stii sa mai zambesti inca si mai stii sa visezi, macar o particica din visele pe care le-ai avut candva...
Sufletul meu... nu e bine... e intr-o continua cautare de acele maini sub care poate in sfarsit sa moara si sa reinvie cu fiecare atingere... in sufletul meu e viscol si nu e nimeni care sa faca ski...
Dar indeajuns cu melancolia... am revenit... mai puternic, mai increzator... si incerc sa imi fac simtita prezenta aici...
Multumesc ambelor de gandurile bune... e cea mai mare bucurie sa stii ca cineva ti-a simtit lipsa...
Ma inclin,
Marius