undeva departe unde nici de net nu s-a auzit si nici macar de mine (deci f.dfeparte) tria un batran intelept , un lord din vehi timpuri se aproprie de el caci dupa ani de cautari in aflarea secretului prietenie nu mai avea nici o speranta se aproprie de el si-l intreaba, mai batrane ce stai aici asa singur tu nu ai nici un prieten nu cunosti pe nimeni i-a eu sunt in cautarea secretului prieteniei si am imbatranit cautandu-l , secretul prieteniei zici ha pai hai ca-i ajuns exact la omu potrivit asculta-ma cu atentie:
" "Bună ziua", zise puiul de vulpe. "Bună ziua", răspunse politicos micul prinţ, care se întoarse, dar nu văzu pe nimeni. "Sunt aici, sub măr", zise vocea. "Ce drăgălaşă!... făcu micul prinţ. Cine eşti tu?" "Sunt un pui de vulpe", zise puiul de vulpe. "Vino să te joci cu mine, îi propuse micul prinţ. Sunt atât de necăjit...". "Nu pot să mă joc cu tine, zise puiul de vulpe. Nu sunt îmblânzit". "Ah, iartă-mă, exclamă micul prinţ. Ce înseamnă «să îmblânzeşti»?" "E o istorie de mult uitată, zise puiul de vulpe. Înseamnă «să stabileşti legături...»" "Să stabileşti legături?" "Exact, zise puiul de vulpe. Pentru mine nu eşti acum decât un băieţaş, precum o sută de mii de băieţaşi. Şi nu-mi pasă de tine precum nici ţie nu-ţi pasă de mine. În ochii tăi nu sunt decât un pui de vulpe, la fel ca o sută de mii de alţi pui de vulpe. Dacă însă mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi pentru mine unic pe lume precum unic pe lume voi fi şi eu pentru tine..." "Încep să înţeleg, zise micul prinţ. Ştiu o floare care cred că m-a îmblânzit...".
Dar puiul de vulpe reveni la ideea lui.
"Ştii, duc o viaţă monotonă. Eu vânez găini, oamenii mă vânează pe mine. Găinile seamănă între ele, ca şi oamenii. Şi mi s-a urât de toate. Dacă însă mă îmblânzeşti, viaţa mi se va lumina atunci ca o zi însorită. Voi recunoaşte sunetul unor paşi ce se vor deosebi de ai tuturora. Paşii altora mă fac să mă pitesc sub pământ. Paşii tăi mă vor chema afară ca o muzică. Priveşte! Vezi holdele acele de grâu? Eu nu mănânc pâine. Grâul nu-mi trezeşte nici un interes. Holdele nu-mi sugerează nimic. Tu însă ai nişte plete de culoarea aurului. Şi ce minunat va fi când mă vei îmblânzi! Holda aurită mă va face să mă gândesc la tine. Şi voi îndrăgi până şi foşnetul vântului printre spice...".
Puiul de vulpe tăcu, privind stăruitor la micul prinţ.
"Te rog, îmblânzeşte-mă!", zise el. "Cu dragă inimă, răspunse micul prinţ, dar nu dispun de timp. Trebuie să-mi găsesc prieteni şi să cunosc o mulţime de lucruri". Cunoşti numai pe cine îmblânzeşti, zise puiul de vulpe. Oamenii nu au timp să mai şi cunoască ceva. Ei cumpără totul de-a gata de pe la negustori. Cum însă nu există negustori de prieteni, oamenii nu au prieteni. Dacă ţii să ai un prieten, îmblânzeşte-mă!" "Şi ce trebuie să fac?", întrebă micul prinţ. "Trebuie să te înarmezi cu răbdare, zise puiul de vulpe. Mai întâi te aşezi pe iarbă, uite-aşa, la o anumită distanţă. Eu mă uit la tine din coada ochiului, şi tu nu scoţi o vorbă. Limba seamănă discordie. Pe zi ce trece însă te vei da tot mai aproape...".
Şi micul prinţ îmblânzi vulpea. Iar când veni timpul să plece...
"Ah! zise puiul de vulpe. Îmi vine să plâng". "Tu eşti de vină, îi zise micul prinţ. Eu n-am vrut să-ţi căşunez nici un rău, tu m-ai rugat să te îmblânzesc". "Fireşte", zise puiul de vulpe. "Dar vei plânge!", zise micul prinţ. "Fireşte", zise puiul de vulpe. "Atunci nu te-alegi cu nimic". "Ba da, zise puiul de vulpe, îmi rămâne culoare grâului... Iată secretul meu. Nimic mai mult: nu vezi bine decât cu inima. Esenţialul este invizibil pentru ochi". "Esenţialul este invizibil pentru ochi", repetă micul prinţ spre a nu uita... "
ai inteles tinere lord nu cauat cu mintea calul sau spada cauat cu inima va pup pe toti sper ca am meritat cafeaua
Subiect: Cafeneaua "HERRA" (Citit de 83116 ori)
