Eram tare trista atunci cand am gait acest tablou..., iar viata mi-a demonstrat prin el a nu stiu cata oara ca nu este bine niciodata sa nu spui niciodata. In ce sens? Nu stiu de ce, dar eu nu sunt defel adepta asa zisei "civilizatii americane" , dar asa a fost sa fie ca pictorul pe care eu personal il ador si ii multumesc lui D-zeu ca l-a inzestrat cu acest dar...de a picta... sa fie american, si se numeste Thomas Kinkade. Are picturi deosebite..., iar daca ar fi sa le postez pe toate...nu v-ar vine sa credeti...este absolut superb...magnific.
Din momentul in care am vazut insa acest tablou...am ramas uimita...parca D-zeu l-a invatat sa-mi picteze sufletul, fiecare floare pe care am visat-o in gradina mea, fiecare fir de iarba, fiecare scandura din peretii casei, fiecare treapta de la veranda, pisicutele, garduletul...tot era cum am visat mereu...
Multa vreme din acel peisaj insa a lipsit...iubirea...el....vedeam doar un barbat fara chip, auzeam un glas...vedeam un dor..., dar intr-o zi a aparut...si...era perfect...Se potrivea cu tot...cu locul acesta, cu ceea ce mi-am dorit intotdeauna, cu visele mele, dar cel mai frumos se potrivea pe sufletul meu...si eu pe al lui. Si...a ramas...in ciuada a tot si a toate...a ramas...sa umple acest loc cu fericire, cu zambet, cu stralucire...
, mereu rasare inaintea soarelui si straluceste pentru mine...ca un inger! Da, sufletelul meu...ingerul meu!
Ma bucur nespus ca si voua va place...si sper sa popositi la cafeluta cat mai multi...Cafea este, ceai este, ciocolata calda este..iubirea pluteste in aer...se pare ca si sufletel este peste tot
...sunshine vine aici zilnic...isi pregateste copii pentru scoala, apoi ne bem cafeluta si povestim...
.
Pe only_u o cunosc mereu cand se apropie dupa cum canta iarba pe care paseste, dupa cum danseaza ramuricile copacilor si norii pe cer..., pe kitty17 dupa cum zambesc copaceii la apropierea ei, dupa cum incep pisicile sa zburde vesele, dupa cum susura paraiasul din padure...., pe Ingeras dupa cum canta pasarile si fosneste totul la atingerea sufletului ei tanar si frumos..., pe des dupa cum se deschid toate florile, dupa cum straluceste soarele atunci cand ea apare asemeni unei sperante...pe Minerva o recunosc dupa glasul ei asemeni unei magii care te umple de incredere si frumusete...Veti zice ca ea nu a venit...nu..., dar e mereu prezenta aici...ii aud glasul si pasii...
...si din cand in cand ii vad ochisorii frumosi si chipul lipit de geamul de la fereastra...privind...venind...plecand...
Pe sunshine...offf....o recunosc dupa cum ma trezesc eu cu noaptea in cap si zambesc facandu-i cafeluta...ca ea este ocupata cu aia mici...dupa cum se strange casuta intr-o imbratisare cand se apropie ea...dupa cum se unduiesc potecile de fericire sub pasii ei...dupa cum se face cerul mai albastru...
Pe sufletel....
toate il recunosc aici..., iar bataile inimii nu fac altceva decat sa cante...ibricul se aude incet suierand ca un cantec de dragoste..., iar el imi pune cafeluta in cana...caci altfel...nu se poate
....doar trebuie sa imi faca si mie cineva cafeluta...nu?
Subiect: Gradina visurilor noastre (Citit de 264280 ori)
