Draga mea
trinitty...
nimeni nu iti va cere vreodata sa crezi in Dumnezeu...si nici sa Il simti...
Este dreptul tau sa crezi sau nu in absolut orice in aceasta lume...Este lumea ta..., este sufletul tau si este viata ta...le vei trai frumos si cum vei socoti tu de cuviinta...Sunt convinsa insa ca indiferent de credinta ta sau necredinta ta ai un suflet frumos si bland..., poate incercat , poate indurerat..., sau poate nu, dar in viata mereu vom ajunge in momentul in care sa vrem si sa ne dorim din adancul trairii noastre sa existe Dumnezeu...!
Stiu insa ca majoritatea dintre noi ajungem sa ne indoim sau sa ne certam cu D-zeu..., sa Il renegam si sa ne intoarcem fata de la El...De ce?
Pentru ca suntem oameni, pentru ca avem trairi, pentru ca avem urcusuri si coborari, pentru ca uneori ne simtim neindreptatiti, ne simtim doborati, pentru ca pierdem fiinte dragi si nu stim de ce, pentru ca .... sunt multe "pentru ca..." , iar noi suntem revoltati si suferim.
Insa...draga mea...iubirii poti sa ii dai o definitie? Cum poti dovedi existenta iubirii din suflet? Cum poti sa o descrii?
Nu ai cum decat simtind-o sau daruind-o....Iubirea nu se poate dovedi decat prin insusi iubirea...
O dovedim prin gesturi vei zice, dar...si acelea unii le vad, altii nu...Asa suntem si noi oamenii...unele gesturi de iubire din partea lui D-zeu le vedem si ne bucura, iar altele...nu...
Pe Dumnezeu nu ai sa il poti defini..., nu ai sa il poti atinge, nu ai sa il poti vedea, dar...asta nu inseamna draga mea ca El nu exista...Exista si este ca si iubirea...nu poate fi dovedit si nici nedovedit..., depinde de fiecare dintre noi daca vrem sa IL gasim la un moment dat in sufletul nostru..., sa IL simtim...
EL este acolo asemeni iubirii....asteapta doar sa fie trait, simtit , daruit si primit...

...
Poate intr-o zi vei stii sa IL gasesti si sa IL simti acolo in sufletelul tau...Sunt sigura ca daca va fi o "intalnire" sincera, din adancul sufletului tau....El va fi bucuros oricand se va intampla acest lucru...
