Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...

[Eve]

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia mă misc: top, top,
Râd când mă-ntalnesc copiii,
Si mă cheama "cutu schiop".

Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copiii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plâng mult când mă gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am să traiesc.

Si când mă gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copiii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea să stau cu dansii,
Să mă joc si să-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urâti, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate
Cu o piatra în picior,
Si-am zacut, si-am plans atata,
De credeam ca am să mor...

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea să-mi fie bun,
Si-as putea să-l musc odata
De picior, să mă razbun,

Dar il las asa, să vada
Raul, că un biet catel
Are inima mai buna
Decât a avut-o el.

(Elena Farago- Cătelusul schiop) 

[pokemon]

o lectie de viata foarte importanta....

[Eve]

Când norii gri ţi se zideau de frunte,
spre ceaţa blândă-a ochilor am dus,
în unghi obtuz, de dor, sfioasă punte
de întrebări ce nu-şi aflau răspuns.

Eram atunci o iederă pe cruce,
crescută-n sânge hrănitor de bici,
adânc legasem trupu-ţi să nu urce
la deal de valea mea cu ramuri mici.

Am tot lăsat de-atunci ispite-n iarbă,
verzi lumânări şi aripi prinse-n spini,
în drumul tău să cheme, să te soarbă
cu tot cu fluviul stinselor lumini.

Dar ai plecat crezând c-o să m-adoarmă
trist curcubeu din cuie ruginii,
coroana ta o strâng acum în palmă
ştiind, de Înviere, c-ai să-mi vii...

(Aripa - spin de Ana Melinte)

[katya1886]

Copilul face schimb de locuri cu Dumnezeu
si devine un mic Dumnezeu de lumina,
catarat pe un tron falnic.
Dumnezeu sta cuminte la picioarele copilului.
Copilul e ghidus. Se uita pe furis
la Dumnezeu sa vada ce face.
Dumnezeu nu face nimic. Mediteaza.
Intocmai si copilul.Mediteaza.
Cum o fi mergand lumea?
                                 Carmelia Leonte, Transparenta   

[Lorelei]

Crinicaii - Constanta Buzea

 Ştiţi că băieţelul nostru
Duce crinii de căpăstru?
Crinii sunt căluţi subţiri
La trăsuri cu trandafiri.

Crinicaii-au frunze-n piele
Şi căpestre de zorele,
Crini-cai verzi într-un picior
Au cap alb cu şase flori...

Două flori sunt ochii lor,
Alte două sunt urechi,
Încă două flori perechi,
Ce să fie, ochi mai vechi...

Hai să facem o plimbare,
O plimbare cu alai,
Patru crini, patru picioare,
Din opt crini se fac doi cai

Să le dăm la cai mălai,
Crinii cu lumini se-adapă,
Să mânăm cu bici de apă
Herghelii de crinicai...

[Lorelei]

Cantec sfant - St. O. Iosif


Cântecul ce-ades ţi-l cânt
Când te-adorm în fapt de seară,
Puiule, e-un cântec sfânt,
Vechi şi simplu de la ţară.

Mama mi-l cânta şi ea,
Şi, la versul lui cel dulce,
Puiul ei se potolea
Şi-o lăsa duios să-l culce.

Azi te-adorm cu dânsul eu,
Ieri - el m-adormea pe mine,
Şi-adormi pe tatăl meu
Când era copil ca tine...

Mâine, când voi fi pământ,
Nu uita nici tu - şi zi-le,
Zi-le doina, cântec sfânt,
La copiii tăi, copile!

[Lorelei]

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie in apus.
Cu frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, risipind in sus,
Foile-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.

[amelie]

Morgenstimmung (de Tudor Arghezi)

Tu ti-ai strecurat cantecul in mine
Intr-o dup-amiaza, cand
Fereastra sufletului zavorata bine
Se deschisese-n vant,
Fara sa stiu ca te aud cantand.

Cantecul tau a umplut cladirea toata,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavanda sonora. Iata,
Au sarit zavoarele
Si manastirea mi-a ramas descuiata.

Si poate ca nu ar fi fost nimic
Daca nu intra sa sape,
Cu cantecul, si degetul tau cel mic,
Care pipaia mierlele pe clape -
Si-ntreaga ta faptura, aproape.

Cu tunetul se prabusira si norii
In incaperea universului inchis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele... Mi-s
Subrede barnele, ca foile florii.

De ce-ai cantat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos -
Nedespartit - in bolti.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieti, eu veneam din morti.

[viulian]

Iubire

Lucian Blaga

Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.

[Comoara]

Sa fii  frunza
Si obligata
Sa te porti
Asemenea tuturor frunzelor,
Desi intelegi
Si chiar poti
Cu totul si cu totul
Altceva;
Fapt din care
-Uluitor-
Sa nu tragi concluzia
Ca esti altfel decat frunzele,
Ci ca ele, frunzele,
Sunt altfel decat ele insele.
Iata o definitie.

Ana Blandiana, "Definitie"

[Eve]

iar mi-am făcut bagajul
nu e mare lucru acolo câteva lucruri
pentru încă o plecare inutilă ai să spui
mi-am făcut un alt calendar
sfinţii şi duminicile vor purta alte nume
călătoria aceasta o prevăd cea mai lungă
nopţile le-am scurtat zilelor le-am adăugat umbre
nu am să iau cu mine nicio clepsidră
dorul de tine o să-mi numere secundele
la sfârşit de eon dumnezeu îmi va lăsa lăcrimarul lui
la o răscruce pe o piatră albă
cu singura licoare care mă va ajuta să te uit
(o altă plecare - de mircea lacatus)

[Comoara]

Norul acesta l-am privit impreuna
sau poate era altul sau altul.
De mi-ai fi lasat macar un ochi, al tau,
sa privim impreuna inaltul.

Un ochi al tau, ca sa priveasca
din cand in cand, pe ascuns,
spre buzele mele de var ce nu mai pot
sa spuna decat un cuvant: de-ajuns.

Sa fie cu mine un ochi al tau, doar un ochi,
care-n negrele nopti treze
spre ochiul meu sa priveasca mereu
si ca pe-un bolnav sa-l vegheze.

Un ochi care prin umbrele genelor lui
sa-mi mangaie, din cand in cand, fata
si care sa-mi spuna: lasa, adormi,
se va ivi si dimineata.

"Ochiul tau", Eugen Jebeleanu

Poezia asta am citit-o prima data cam 10 ani in urma si de atunci o am in agenda. N-am inteles insemnatatea ei prea bine pana nu am avut si eu o relatie de la distanta.

[Eve]

Ca un animal care şi’a primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi şi noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agăţaţă de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.

Pentru că vii când nu te chem
Desculţ/ă prin roua gândurilor
Când nu ştiu ce caut
Pentru că nopţile nu au culoare
Dacă fugi cu albastrul în dinţi
Pentru că amurgul topit peste creştet
Nu e decât un vis întins pe sfoară
Zburându-ne clipele...fulgi

II
De mână cu sufletul, prin tine
călătorie

dragostea se culege pe stânci îmi spuneai
eu ţi-arătam piatra şi spuneam -auzi?
Nu e pasăre, e inima ta ventrilocă
Clipele se ţineau şi ele de mână
de teamă să nu se piardă prin cine
Ştie ce prăpăstii ascunse de-amintiri
nu'ţi şterge trecutul, iţi spuneam
ceva din tine trebuie să rămână
eu sunt sortită vântului de la naştere

III Moara pământului

Ceasul lupta cu limbi de foc
şi ape se clătinau în cântecul tău
Am venit să-ţi sorb liniştea
cu 2 cuvinte pe secundă
şi înca două mai sus, peste cer
pe umerii tăi dansau acum clipele mele
într-un şirag de perle scurse de pe-obraz
mă cuibăream tăcuta pe urma unui gând
şopteam fără glas cântecul umbrei
ademeneam alte tăceri ţârâind prin gânduri
alergându-mi de lună plină speranţele
voiam să te pierd, îmi spuneai
şi visele-ţi cădeau în palme, unul câte unul
te jucai în curcubeul chemărilor mele
spuneai că mi-e părul adormit sub şoapte
şi nu mă mai trezeai

Suflet de tăcere -  Mihaela Maxim

[amelie]

Sunt floarea de colt
Ce rasare pe stanci
Sunt capra neagra pe piscuri eterne
Sunt firul de iarba ce creste soptind
Sunt aripa franta
Sunt oaia blajina
Sunt femeia robot ce munceste intruna
Sunt mama ce-am dat viata
Copilului meu
Sunt nevasta moderna
Sunt stropul de viata
Sunt uneori precupeata in piata
Sunt visul frumos,femeia fatala
Sunt luna ce iese in fiece seara
Sunt steaua ce cade
Sunt vantul ce sufla
Sunt raul ce curge in cascade de flori
Sunt respiratia calda,inima buna.
Sunt aroma cafelei ce-o bei dimineata
Sunt copilul zburdalnic
Sunt moartea sunt viata
Sunt tacerea,uitarea...
Memoria sfanta
Sunt gandul etern ce te tot framinta
Sunt jarul incins sub picioarele-ti goale
Sunt ropot de ploaie,picatura infinita si prapastie adanca
Sunt satula de munca
Nesatula de tine sunt mereu!
Aici sunt...ziua de maine
Sunt pana ce cade
Sloiul de gheata
Sunt aceea ce zi de zi te rasfata
Sunt artista ratata...Poeta uitata
Sunt a ta sotie mereu
Sunt ceea ce sunt si raman doar asa..caci nicicand nu voi fi ca un zeu
Si iti pun o intrebare...TU GHICESTI CE NU POT FI OARE ?

[Comoara]

Pentru toti cei care au iubit intr-o margine de toamna.

EMOTIE DE TOAMNA

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pina la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.


Nichita Stanescu