Va invit pe toti sa alcatuim o povestioara. Eu o sa scriu aici inceputul. Totul se petrece in mintea unui tanar, sunteti invitati sa va varsati si voi imaginatia...
Drama tanarului indragostit.
Crispat, savuram ultimele suflari ale unei tigari muribunde, in timp ce blestematul ala de ceas imi amintea din secunda in secunda cat de nemernic sunt. Ca o picatura chinezeasca, imi servea clipa de clipa sentinta. Iar eu... ce puteam sa fac, eram constrans in a indura tot si a inghite in sec. Ce pacat ca e ceasul preferat al iubitei, ca de mult l-as fi "asasinat". Mai sunt 2 ore de asteptare, dupa doua ore, voi fi liber sau pe veci condamnat, peste 2 ore se va decide viitorul meu. Nu-mi puteam imagina vreodata ca soarta mea va ajunge sa atarne vreodata de 120 de minute....
.....
Timpul trece, nu-i asa... o intrebare stupida la fel ca starea mea de fapt care-mi toaca mintile maruntel... De undeva rasuna raspunsul ca o toaca imensa "fireste ca trece imbecilule". Pai, daca trece atunci de ce nu se mai misca odata limbile ceasului? "pentru ca esti prea nerabdator"
........................