As vrea intr-un fel sa stau jos. Sunt intr-un fel obosit de alergatura si mereu altii sunt acolo inaintea mea si pun cate si mai cate in cale. Inainte sa stiu ce stiu acum si sa gasesc in mine ce am gasit acum ca pot simti, as fi stat jos...Acum insa...e altceva. Acum as vrea sa merg mai departe chiar si cu cele mai pesimiste ganduri dudind prin tample. Si sa iti prin mana ta micuta intr-a mea sa fie doua umbre in spatele nostru in loc de una singura a mea. De fapt, nici nu mai am nevoie de soare sa-mi lege umbra de calcaie. Voi sta cu tine la umbra aceleiasi iubiri a carei lumina ma orbeste cum n-a facut nimic in viata asta.
As vrea sa plec la drum. As vrea sa fac acel drum pana la tine pana in ultima zi a liniilor ferate, ultima zi a soselelor sau potecilor de mers pe jos. Un du-te-vino incontinuu spre tine si de la tine inapoi pentru pretul unor clipe atat de scurte dar SINGURELE in clipa asta capabile sa imi sopteasca noaptea cand adorm pe perna fara tine...pentru EA merita tot ce ai vrea sa faci si pentru EA zambesti vietii cand te intreaba de acum incolo ce sens ai...