Cel care incepe acest topic va sugereaza sa nu-i luati in seama nick-ul. Doar aici
Pt. ca vrea sa fie doar unul pierdut nu in multimea haotica si turbata a lui Rousseau ci doar in glas in multimea ce exubereaza intr-un glas: "Te iubesc, femeie"!
Acest topic nu este dedicat cuiva( desi are trebui sa se cam simta macar una, in cazu' meu
.
Acest topic este nu un topic. Este o oda. O oda in metru antic, medieval si modern. O oda a tuturor erelor inmultite cu toti eonii sin n universuri...cam de la femeie incoa.
Uneori am limba de sarpe si-mi pare rau de ea. De regula imi pare rau abia dupa ce, despicata, a suierat ceva pe afara
Alteori, ce-i drept tare arar, imi inghit limba
Acum insa n-o sa articulez cu limba. O sa articulez cu respectul tot ce scriu aici.
Multumesc femeii. Intaia e mama care m-a facut si care-i datorez faptul ca postez aici. Tot ei ii datorez multumirea ca mi-a pus in tartacuta si ce sa postez aici. Iar restul...tot ei i le datorez.
Multumesc sorei mele care acum cand mama nu mai e reprezinta singurul sange din sangele meu la fel ca ea. Si mi-as dori sa-i pot arata mai mult cat de mult o respect si cat de mult im doresc sa am grija de ea. Da' de cele mai multe ori sunt barbat si pot invoca scuza prostiei.
Multumesc fetei cu care sunt. Ii multumesc pentru culoarea care a adus-o in schita vietii mele. Pentru frumusetea zambetului al ochilor si al degetelor care se joaca prin parul meu in acel fel in care doar ea stie ca-mi place. Ii multumesc pt. toate clipele trecute, prezente si viitoare cu rele si bune.
Ii multumesc sotiei mele. sau ii voi multumi personal cand va fi un fapt concret. Pana atunci ii multumesc pentru alegerea facuta. Pt. ca a avut incredere sa-si cedeze celalalte trei sferturi din viata nu mie, uniunii cu mine. Pentru ca mi-a daruit atatia copii frumosi incat atunci cand ii scot la joaca in parc mergem cu microbuzul. Ii multumesc pentru ceaiul de cimbru si cozonacul ce-l imparte cu mine in fiecare Ajun ce va sa vina si ne va gasi la fel de impreuna ca focul cu lemnele in soba. Arde o data cu ele, si o data cu ele se si stinge.
Implinirea unui barbat, unul care nu-si tine mintea in spatele fermoarului sau nasturilor de la pantaloni, este femeia. In principiu, si in cazul de mai sus e tot implinire dar nu de aceeasi valoare ( intensitate poate )
Haideti sa le apreciem. Haideti sa le iubim mai mult decat am putea fi in stare sa iubim altceva. Daca nu putem sa dam totul si sa le asezam in mijlocul universului nostru copernician, stirbim ceva din noi.
Si cel mai rece suflet se incalzeste la atingerea calda a unei femei...Si cel mai rece suflet tremura in fata iubirii ei neconditionate.
haideti sa le iubim!
cu voce tare!
din toti plamanii!
Acum am inteles: pentru mine, in orice limba, "viata" trebuie sa fie de genul feminin,...!
Subiect: Femeia si noi...restul. (Citit de 9487 ori)
