din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime"

[furia ingerului]

din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime": Lorelei


Lorelei ca poezie, dintr-o stranie brodeala
Ma inhiba sa tot turui, tot ce pot la nimereala
Asta fiindc-o duce capu', la mai mult decat incearca
sa explice ca tristetea  e mai mult de gene leoarca...

Care va sa zica "buno", folosindu-l ca etate
Stiinta tie tovaras sincer, esti aici un semn de carte;
Dar nu pot a ma abtine sa constat cu ispitire
Varsta nick-ul n-o arata, dar e-n fiinta si simtire...

Nu vroiesc sa te mai supar, ba deloc as afirma
Dar de-ntelepciunea strica, nu stiu cine te-ar salva
Cand sosi-va ultim ceasul, si cu Rai vei fi pereche
Vom veni sa punem lauri cu miros de carte veche...

[Lorelei]

Aşteptarea se înclină printre rândurile mute
Chipuri dragi, dară în suflet, minte, toate-s slute
Chiar tristeţea e trădată printre genele în dungi
“Nu uita că Doamna are minte scurtă, haine lungi”

Lorelei, spunea povestea, de pe Rhinul de-altădată,
Ştimă rece şi haină, mai mult peşte decât fată,
Amăgea cântând pescarii în sălbatice talazuri
De eşti demon ori eşti înger... s-ar putea să ai necazuri.

Semn de carte sau ondină, te fereşte, grijă ai
Dintre rânduri sau din valuri te pândeşte Lorelei!

[furia ingerului]

din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime": IAGO

Il citesc cu interes si voioasa-apreciere
Nu mi-e sigur inca scopul: ce e urlet, ce-i tacere...
Pare sigur cand ofera, spre lectura foi volante
Care-si cumpara respectul prin domnitele galante...

Carturar sa-i zic pe nume, mi-e cam greu, dar prin emfaza
L-as numi cam ce-i ideea sau cuvantul pentru...fraza
Doar o parte componenta din intreg completul care
E mai mult decat dilema, chiar sub semnul de-ntrebare.

Voi sfarsi prin a surprinde, tot "maretul" intr-o strofa
Si-l numesc "acid" cu stiinta...doar su semn de apostrofa
IAGO-si spune, prin lirisme, siesi formele concrete 
Iara noua tot in rime, despre cele desuete...

[furia ingerului]

din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime": Lady_Allia

O domnisoara delicata, cu multe vise de povesti
Si chiar mai multe vise-n care, fericirea de-ti gasesti
Vei fi inalt pana la ceruri, pana-n Rai acolo sus
Maritul Soare va gaseste...contemplandu-l la apus...

Dansa pune-egalitate intre viata si iubire
Daca ultima-i parere, prima-i doar o simpla stire...
Care nu surprinde faptul c-o alcatuie si poate
Omul cu trairi diverse, pune pasiune-n toate...

Delicate versuri care, le inchina din momentul
Cand persoana-i singulara se-mplineste-n sentimentul
C-are suflet langa suflet iar ca verb, a fi, va pune
Spiritele-mperecheate peste-a timpului genune...

[furia ingerului]

din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime": Daniela

Ma abtin cu multe chinuri sa nu fac oda iubirii
Ce o simt pentru numita din intreg adancul firii
Si voi scrie cu surasu-mi tot in stilul cel sagalnic
Tot ce drag imi e la dansa cu caracteru-i navalnic.

Eu ii spun ca e frumoasa ea imi spune ca o mint
Ce-as putea sa mai incerc sa-i explic atunci ce simt?
Nu ma crede cand ii spun ca umoru-i de situatie
Nu-i un act de complezenta e o fina observatie.

Eu ii spun ca e desteapta, ea imi spune "Chiar iti pare?"
Ce-as putea sa fac sa scape de-acest semn de intrebare?
Capul ei i-un Aston Martin, capul meu...o veche rabla
Ea se chinuie cu functii...eu cu a scaderii tabla!

O respect cu buna stiinta, n-o tradez, iubirea-mi una
Insa dumneaei voieste sa-i cobor din ceruri luna...
Am-cercat sa fac si asta, sa stric ciclul planetar
M-a lovit o spondiloza...acu'-mi zice sedentar...

Imi e singura femeie care-mi stie dormitoru'
Pentru ea ma duc la ciorba...s-am sa scot din apa cloru'...!
O sa fac pe dracu' patru, muschi punandu-mi graduat
Ca sa par frumos, angelic...o splendoare de baiat!

Tot Edenul sade-n sinea-i...Dumnezezu stie mai bine
Feminin, in forma pura, o arata-n linii fine
Ce se curba cu splendoare intr-o tainica sfiala
Te iubesc, micuta zana...aurora boreala!

[Daniela]

din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime": Furia Ingerului

Il cam supar cateodata cu figurile-mi de fata
Si, fudula, ‘ncerc intruna sa ma scot basma curata,
Folosesc cu toata ravna vorbe de ascuns eresuri,
Dar in loc, melodramatic, provoc inutile stresuri.

El ma iarta caci in suflet duce nobila tarie,
Cu purtari de mare clasa o calmeaza pe zurlie,
Iar cu mintea-i mult prea vasta si cu-n aristocrat stil,
Cauta raspunsuri fine la elanu-mi pueril.

Face arta chiar din vorbe, dar el spune ca-i…negot
Eu incerc cititu-n stele, el e Schopenhauer tot.
Cu lingvistice cascade ma imbata dintr-un foc
Ca efect, nici Dionysos nu-i ajunge pan’ la cot.

Unde merge face valuri si provoaca neincetat,
Ca un film de Tarantino, incitant si aromat,
Natural ca orice om ce plictisul n-a-ncercat
Si ce viata si-o traieste chiar cu varf si indesat.

Nici mandria nu-i lipseste...deh! barbatul tot barbat,
Dar macar in cazul lui este bine meritat
Statutul de domn sarmant care, de-i intinzi de ata
Iti arunca palaria si manusa drept in fata.

Imi arat fiece clipa sentimentul pur ce-l port
Pentru cel care-mi alinta sufletul de copil tont.
Orice gand de pribegie pentru mine este mort
Caci respectul si iubirea sunt mereu primele-n cont.

[furia ingerului]

din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime": Bllue

Sunt oameni care lasa in urma lor simboluri
Sunt suflete razlete ce zboara apoi in stoluri
Ca un raspuns sinistru la brambureala vietii
Descrisa in solfegii ca forme-ale tristetii...

Acest barbat imi pare ca vina ii e una:
De a tacea in sine, de a se ascunde-ntruna
Mintea i-e fidel tovaras, siguranta nu-i e clara
De-l privesti el se livreaza...intr-un om cu o tigara.

Solitudine in zambet...eul sau e o emblema
E complex dar nu se-mparte...eul sau e o dilema,
Isi tot racaie in viata tineretea-n chip cioplit
E mai mult decat ofera, sa fii om sau...sa fii spirit?

[Paul]

[Furia Ingerului]

Am cazut din cer si Dumnezeu a uitat sa ma salveze,
Sunt damnat pe veci acuma, nu mai am aripi sau scuze,
Sunt cazut din cer de mult si-ncetez ca sa mai plang,
Nevoit printre contraste zi de zi ca sa ma scurg...

Sunt Nebun dar nu se vede ca la varba sunt abil,
Si-am furia camuflata-n straiele de om gentil,
Imi croiesc drumul spre cer, zi de zi incetinel,
Si acum am devenit, primul inger cu cercel....

[furia ingerului]

din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime": sunset

E mama, e sotie, e femeie...de toate-a fost in stare
Dar cel ce-i sta alaturi nu stie cat de soare
E sufletul ei dornic si cat de mult viseaza
Sa simta implinita cum vesnic ea vibreaza...

Copiii-ti sunt scarite ce urca spre-mplinire
Prin care mai astamperi nevoia de iubire...
Dar vezi cinstita mama, femeia cea din tine
Va vrea sa mai traiasca si viata pentru sine...

Iar ziua cand copiii vor lua sotii de mana
Tie, calda doamna...cam ce o sa-ti mai ramana?
Iar cand de drag nepotii te vor striga cu "buna"
Sa fii in volbura de soare...ca o mireasa-ntruna!

[furia ingerului]

din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime": un_suflet

Iaca deci un suflet zice ca se vrea cantat in rime
Si mai spune ca ii place atmosfera s-o anime
Ma uitat deunazi la o poza, la profil...
Si mi-e drag cum tine mana...peste umeri de copil...

Nu prea stiu pe cifre varsta, ca s-o-ntreb frumos nu-mi pare
Dar imi spune prin privire-ai ca traieste cu-nfocare...
Ca e mandra de copilu-i ca se simte implinita
Si arata-nseninata cum de viata-a fost iubita...!

Bravo tie, suflet bun, care-aduci la fiecare
Vorba buna, zambet cald...ale sperantei felinare.
Paseste drept si cu credinta, astrul sortii te arata
In lumina-nvaluind, tinereatea-ti celebrata !

[furia ingerului]

din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime": only u

Ochii calzi, tample inalte si sprancene arcuite
Parul blond ce calca umeri iar, in sine tainuite
Multe simturi de iubire, dupa nick, doar pentru unul
Care, din pacate, tontul, face-ntruna pe nebunul...

Doar atunci cand furioasa, pe deasupra si femeie,
Se remarca prin torente, sapa vorba ei transee
De graire-n cavalcada si rostire romaneasca
Ah...de-ar fi atata numai...gura ei moldoveneasca!

Stiinte drepte, capitaluri si impozite-o fac prezenta
Din dorinta de mai bine, economica studenta.
Tonuri de lila caldute, poarta-n nume ca-n povesti
Iti doresc sa ai puterea...sa re-nveti cum sa zambesti !

[furia ingerului]

din ciclul: "Oameni in strofe cu sperante ca rime": desdemona (Lisandra Mărie din capu’ satului)

Lângă Hanul din poveste, al Ancuţei mai anume
În oraşul zis Paşcani, e o fată, soro lume,
Desiree sau desdemona, o puştoaică cam dilie
Ce-are fală-n pijamale şi la vorbă-i fistichie.

Cam prea multă tinereţe are scrisă-n buletin
Dar i-e drag de botelcuţă...doar dacă musteşte-n vin.
De-i cochetă nu cunosc dar deşi nu-i la soroc
Mulţi băieţi cică adună ca în târg la iarmaroc.

Dar cu inima nu-i joacă, a prins drăgan de un flăcău
Doar c-o palmă mai scunduţ...în rest cică-i sexy rău...!
E zbanghie, bat-o vina, dup-o duşcă de Regală
Îmbujorării din obraji...ea îi zice „opăreală”!