Intr-adevar, cea mai grea si mai anevoiasa parte a vietii este constientizarea...acel moment in care descoperi ca fiecare suflare ti-e numarata si, mai apoi, pierduta pentru totdeuna, fara urma...
Atat de crud, de nemilos ni se arata atunci destinul la care inevitabil suntem supusi, iar timpul ne apare ca cel mai groaznic duman..."timul care sapa-n noi" si ne goleste de putere si speranta.
Urmeaza apoi etapa resemnarii...in ficare din noi exista un Sisif, un luptator cu viata si cu absurdul sortii, dar prea putini dintre noi vad fericire si libertate in spatele complotului universului.
Atat de multi raman prinsi in propriile realitati, macinati de gandul neputintei, si atat de putini isi dau seama de ceea ce conteaza cel mai mult - sentimentul. Libertatea nu se vede, se simte. Destinul nu se fenteaza, ci se poarta cu grija si fericire de a trai. Daca intelegi asta, atingi o noua etapa, cea a regasirii. Tocmai pentru ca "eternitatea noastra/ se masoara in clipe", "te iubesc prea mult ca sa-mi pese de timp".
Ragasirea de sine e posibila prin dragoste...acel singur punct de sprijin menit a mentine echilibrul universal.
Un moment de dragoste este o "clipa" castigata!!!