Poezii de adormit copiii...definitiv.

[furia ingerului]

Io-te neamule rupestru adunat din pesteri ude
Imbracatu-te-ai in Gucci din tendinte cele surde
Si popas facusi in piete, ba...pardon, in cafenele
In lingave potriviri cu osanalele mele.

Cam ce-a vrut sa zic neica? Apai stai s-explicitez
Va numesc calvitii crude prin tidula de botez
Si va pun paraf de jale si un plus ca sade bine
Dar va rog sa le cam scoateti pe acelea de pe mine.
Va jeneaza ipocritul? Hai belelelor saline
Unde-i minus-ul cel capat de la ceata de bovine?!

Am intrat in Uniune ba cu Tepes ba cu ciuma
Karma tarii voi o dati prin multimea vida numa'!

[Paul]

Casca-ti ochii bai Nasicu, si ridica o spranceana,
Nu-ti sar minusuri in ochi, ce vezi tu e doar o geana,
Cam de mult uitata-n graba, creste spornic, fara jena,
Si-ai s-ajungi sa vezi in loc de paie-n ochii nostrii,
Doar o barna...

Tot respectul...

[furia ingerului]

Crestez obarsii speculante ale norocului avut
Ridicul cel ce s-ostoieste si screme versuri lacunare,
Din lipsa cultului sarcastic cu gustul sau de Lacalut,
Lipsite prin decoct de felu-i, prin locul sau in "orisicare".

Mergand cu turma spre adap putem sa zicem pe de-o parte
Frumosul ti-l descrie grupul din socialul ce-l doresti
Ca am ramas fideli gandirii si nu sodomizam prin carte
Dar nu uita pustan amnezic...cand sunt prea multi, tu nu mai esti.

Prin ridicari dintr-o spranceana ca Ganditorul de la Hamangia
Te risipesti printre ciolane ce rumegate-au fost de multi
Din Antiohia spre Tampa asemeni Sfintei de Pelagia,
Ia un loc si un Carpati, oi fi tu "cool" dar ei sunt culti!

[Paul]

Nu falfai-n plonjeu ca un baltag,
Zvarlit din mana de muntean,
Spre gatul slab si dezgolit,
Al unui sincer dobrogean...

Crestand obarsii speculante,
Celor ce-n vers nu s-au scremut,
Tu ... cavaler, pe scari rulante,
Lumina da-ne cu-mprumut..

[furia ingerului]

Taci preailustre intelept si-ti vezi nazalul despicat
De esti muntean sau dobrogean intr-o tara de...marmelada,
Grija-ti poarta numai tie si din castre din trecut
Cavalerii sa te-ajute ca-mprejur sa-ti ridici scut.

Aduc lumina de mi-o ceri dar cu sincera obida
Cum crezi ca un mandru astru va sedea langa-o...omida?!
Chiar tu nu-ntelegi micimea ce te-instiga la rimel
Cavalerii ce-i numesti aveau bufonii lor, defel.

Sub Selena pagubita de Forestierul Fond
Trece cu in vine jeans-ii doar un simplu vagabond
Si se scurma cum spuseram ba-ntr-o nara, ba in alta
Ridicand cu ciuda ochii catre...Domnul de la Malta!

[furia ingerului]

Ultima grimasa a marilor esecuri
Ascunsa in platoul regestilor fursecuri,
Acea mereu pierduta ultima tigara
Ma strange din cearceafu-ti drept spre calimara.

De te iubesc ti-e una, la fel a fost mereu
Nu sunt nici drac nici inger, sunt doar un Dumnezeu;
Ascult si tac si rumeg si inghit
Si numar tot trecutul ce inca nu-i ivit...

Ai sa-ntelegi tu oare cati nu isi sunt asemeni
Cati poarta cauciuc si tot produc la gemeni?
Eu nu-s o somitate...ba da, dar nu laud
Caci criticilor mei prostia le-o aplaud.

Sa fie poezie ce-am scris in treispe versuri?
O, da, chiar este, dar prinsa printre dresuri
De cruda, fecioreasca, duduie-n Aderare
Eu sunt rroman, voi cetateni, in Romania Mare!

[furia ingerului]

Salut prin literatie celebra deziderie
A pseudo-amicitiei ce tine impreuna
Ridicole verseturi desprinse prin mizerie
Din minti prea obosite sa fie impreuna...

Cu bine sa va fie a noastra regasire
Si din venin si stima sa facem bucurie.

[furia ingerului]

Ricoseul beletristic
Derizoriu dar artistic
Ce ma-mpinse catre corzi
De...vioara, mai, nerozi(!)
Ma priva o vreme buna
Sa mai latru sec la luna
Si sa stau doar sa privesc
La nerozii ce gandesc
Ca fortatele catrene,
Versuri scrise prin izmene,
Vor trezi in cititori
Nici ei, drept,...prea sclipitori
Cine stie ce senzatii
De bravare si cu gratii,
De domnita in calduri
Si-n gandire cu laturi...

Un eufemism sonor
Cam cu zgomot de...motor
Curios de cascador
Cu-nclinatii de farsor,
Iaca prinde a sustine
Ca prin dansul arta vine...!
Trubadurule misel
Ce-ti ridici din vorbe tel
Ia aminte la o fraza:
Stupefactia ta breaza
Ce poeticul imita
Pare nu chiar o ispita
Cum ai vrea s-o faci tu frate
Ci mai mult ea face parte
Dintr-o acra sclifosire
Ce va fi o amintire
cand pe cei ce-i duce teasta
Cu purcelul, cu nevasta
iti vor bate la fereastra
Cu c-o neagra floare-n glastra
Te vor duce inspre tihna
Prin amurg si odihna
Te-or trimite sa inveti
Sa respecti nu pe poeti
Ci pe cei asemeni lor
Simpli oameni din popor
Ce nu scriu in rime proaste
Cica gandurile noastre
Si mai vor un titlu-doua
Cam cum vrea Nastase oua
Si iubesc cum se iubeste
Si respecta ce-i lumeste...

Bunule uitat vei fi
De o gloata de..."copii"
Dintr-a noastra vietuire
Absentezi cu stralucire!

[furia ingerului]

Subred harfa mi-o dezic de tot ce-nseamna literatie
Si plin din talpi si pan' la tample de spuma de creatie;
Si voluptoase dive ce rup din mine -escul
Ma fac sa simt grandoarea la stat cu Eminescu.

Dar din inaltul cer, oh, ba pardon, din huma
Tresar si vin in fuga ca cea mai proasta gluma,
Maria lor ilustra, valori ce se impura
Ce-si poarta cu obida condei din gura-n gura...

...Ba, parol, amice,-trasura modernista,
Ce scoti tu de valoare se sufla in batista
Ci nu-n versete sparte de luminata-ti minte
A unor buni poeti ce scriu cu luare-aminte.

Nesansa-ti prea surase de-a lungul vietii-ntregi
Sa crezi ca esti smeraldul in putina cu blegi.
Ia-ti si iarta-ti halul de a vedea in tine
Aliteratia nebuna ce o acuzi la mine.

Prin searbade cuvinte le-ntorci pe cele care
Le-am scris, iar pentru tine, sunt semne de-ntrebare...
Cocosul ce te-nchipui in curtea literara
E visul ca sa cante al broastei...la vioara.

Ca motto sau ca extro, ti-as spune, cam sagalnic:
Sa taci, cand glas dau altii, iar modului tau jalnic
De a filtra prin tine ce chiar la altu-i crema...
E tie, critic fad, a prostului emblema...!