Subred harfa mi-o dezic de tot ce-nseamna literatie
Si plin din talpi si pan' la tample de spuma de creatie;
Si voluptoase dive ce rup din mine -escul
Ma fac sa simt grandoarea la stat cu Eminescu.
Dar din inaltul cer, oh, ba pardon, din huma
Tresar si vin in fuga ca cea mai proasta gluma,
Maria lor ilustra, valori ce se impura
Ce-si poarta cu obida condei din gura-n gura...
...Ba, parol, amice,-trasura modernista,
Ce scoti tu de valoare se sufla in batista
Ci nu-n versete sparte de luminata-ti minte
A unor buni poeti ce scriu cu luare-aminte.
Nesansa-ti prea surase de-a lungul vietii-ntregi
Sa crezi ca esti smeraldul in putina cu blegi.
Ia-ti si iarta-ti halul de a vedea in tine
Aliteratia nebuna ce o acuzi la mine.
Prin searbade cuvinte le-ntorci pe cele care
Le-am scris, iar pentru tine, sunt semne de-ntrebare...
Cocosul ce te-nchipui in curtea literara
E visul ca sa cante al broastei...la vioara.
Ca motto sau ca extro, ti-as spune, cam sagalnic:
Sa taci, cand glas dau altii, iar modului tau jalnic
De a filtra prin tine ce chiar la altu-i crema...
E tie, critic fad, a prostului emblema...!