Am avut norocul de a iubi si a fi iubita....
Am cunoscut o iubire intensa,pura si pasionala....
Pe zi ce trece ne iubim tot mai mult...suferim din cauza distantei.....dar totusi....nu e chiar atat de rea si distanta asta.....iubirea noastra creste tot mai mult....
Cand m-am hotarat sa inkep asceasta relatie....am stiut k vor fi perioade kand vom fi despartiti...si totusi am riscat...nu pierzi nimik dak risti....
Daca nu as avea niki o veste despre el...cred ca as innebuni....dar din fericire...el atat de dornik sa ma sune sa afle ce mai ii nou....ce fac..ce zik....

Si totusi am incredre in el...si realizez cat ma iubeste....dar nu pot sa nu fiu geloasa....(nuh ca el nu ar fi la fel de gelos ca si mine

)Intr-o relatie daca nu ii gelozie....inseamna ca nu e iubire.......parerea mea....
Niciodata nu am crezut ka baietii pot plange....e un lucru ff rar intalnit.....dar iubitul meu...mi-a demonstrat ca exista......si baieti care sufera pt o fata.....care chiar iubesc....
Langa el ma simt implinita...si e acel baiat pe care orice fata ar vrea sa il aiba langa ea....ma asculta...atunci kand am nevoie sa fiu ascultata....ma sustine....si nu e genul de baiat care...daca il intrebi"iubitule cum imi sta?"....iti va spune...(desi nu o crede)"fff bine iubito"....nuh....dany meu...stie sa ma laude atunci kand trebuie...si ma critica cand trebuie....sunt atatea lucruir care ne unesc....

....il consider baiatul perfect....deoarece prin defectele si calitatile sale se face perfect.....un om perfect e acel care are si defecte si calitati.....perfectiunea nu e compusa numai dintr-o multitidine de lucruri pozitive.....
Multa lume spune k iubirea nu poate supravietui distantei.....
iar eu ma intreb oare este asa?....