Noi si ceilalti

[Lorelei]

"Câteodată le mulţumim unora dintre oameni că-şi trăiesc zilele laolaltă cu noi." (Dostoievski)
Iata o tema care ma obsedeaza. Cum de s-a intamplat sa intalnim in viata fix oamenii pe care i-am intalnit, fix in momentele in care a trebuit sa-i intalnim.
Uneori nu pot sa nu ma intreb ce putere ne daruieste putinii, dar rarii (in sensul de nepretuiti) prieteni pe care ni-i facem intr-o viata de om.
Si da, uneori si eu multumesc pentru asta. Voi?

[sunshine]

Da , chiar e un paradox.Eu am intalnit un prieten chiar cand eram daramata, el a reusit sa ma aduca pe linia de plutire si sa ma mentina acolo.Apoi, am cunoscut-o pe surioara mea, inainte sa pierd iubirea ce o asteptam dupa atatia ani.Si mi-a prins aripile, mi le-a oblojit si mi-a sprijinit sufletul plans si impietrit. De rusine, din dorinta de a nu-i dezamagi, merg mai departe, vreau nu vreau ii ascult si imi respect promisiunile facute fata de ei.Le multumesc din inima ca exista si mai ales ca au aparut cand aveam mai multa nevoie de ei, le multumesc pt increderea lor in mine si ii sigur ca ei sunt ingerii fara de care nu voi putea inainta in viata . VA MULTUMESC !

[furia ingerului]

Totul este cauzalitatea vietii fara a avea vreo predestinare ascunsa. Intalnim oamenii care din anumite cauze au fost acolo unde trebuia sa fie. Cati au fost aceia pe care nu i-am bagat in seama si ,poate daca am fi facut-o, altfel arata viata noastra acum...?

[alexia]

              Cred ca fiecare din oamenii pe care ii intalnim in viata noastra isi lasa amprenta, unii mai mult altii mai putin. Citind ce ati scris mai sus, m-am gandit ca am intalnit si eu in viata mea niste oamenii care au fost la locul potrivit, in momentul potrivit. Pe cei mai multi dintre ei ii vad rar sau nu i-am mai intalnit niciodata; cu toate astea ii simt, am pastrat ceva din ei in suflet. Da, cred ca le multumesc in gand pentru ca au fost ATUNCI alaturi de mine.
               In acelasi timp, ma gandesc si eu la cei pe care i-am uitat sau nu i-am luat in seama...