........
Si in timp ce valurile maturau puntea se gandea cum sa fie moartea lui. Sa se predea si sa faca ceilalti ce vor cu el nu parea o solutie prea buna. Avea si el demnitatea lui, orgoluil sau de pirat. Asa ca se gandi sa moara plin de onoara ca un comandant in lupta: sa ia cu el cat mai multi...
Isi facuse repede planul. Carmi repede cu prova sub vant si se indrepta spre cea mai mare nava a urmaritorilor. Era intesata pana la refuz cu dusmani, in ochii carora se citea setea de sange. "Macar am de unde alege" se gandi Muzafer, uitandu-se aproape plictisit la cei care abia asteptau sa isi spele cutitele in sangele sau. Ii mai desparteau vreo 2 mile, care le parcurgeau in 2 minute la viteza vantului, si deja se gandea la intalnirea sa cu Creatorul. Cum va fi oare? Cu toate ca fusese catalogat drept pirat, nu facuse mult rau...Se stia cu constiinta curata. Dar totusi, parca il lua un sambure de frica, frica de absolut, de necunoscutul spre care se indrepta...
Isi scutura repede aceste ganduri negre..."Cum sa-mi fie mie frica??? Sunt pirat. Sunt temut in toata lumea. Nu are de ce sa-mi fie frica..." se gandea el. Se uita la vaporul care se apropia din ce in ce mai repede. Deja se gandea la armele pe care sa le ia cu el. Cand, deodata, se auzii o bubuitura. "Nenorocitii" segandi Muzafer, "trag cu tunurile, le e frica sa nu ma apropii prea mult." Dar ghiuleaua trecu din spatele sau spre inamici. Nu-i venea sa creada. Se ridica sa vada ce se intampla, dar un val il rasturna si se lovi cu capul de parapet....
Se trezi dupa cateva ore. Se ridica intr-un cot si se uita in jur. La inceput crezu ca inca viseaza, ca e inca ametit dupa lovitura primita, dar incet-incet incepu sa-si recapete puterile. Cand il vazura ca se trezeste, membrii echipajului se indreptara usor-usor catre el. Se citea in ochii lor nu ura, nu rautate si viclenie cum era obisnuit, ci dragoste, caldura, bunatate. Se uita si nu-i venea sa creada. Deodata se facu loc si in fata lui aparu capitanul. Era un om blajin, cu costum alb impecabil, avand in mana o pipa de cires lucrata manual cu incrustatii de aur. Se uita sa el si ii intinse mana sa se ridice. Ii puse usor o mana pe spate facand cu celalalta un gest cuprinzator, aratand spre echipaj, spre naa, spre soare, spre mare, spre tot si nimic. "Bine ai venit pe LOVETIME" ii zise cu vocea blanda. Muzafer se uita la el cu ochii scaldati in lacrimi si nu-i venea sa creada ce noroc a avut sa poata fi ajutat de asemenea oameni. "Nu" zise capitanul, parca citindu-i gandurile, "norocul e numai al nostru ca te putem avea printre noi. Noi ar trebui sa-ti multumim tie, nu tu noua. Tu ne ai pe noi si noi te avem pe tine. Nimic nu ne poate atinge pe niciunul dintre noi"