MOMENTU acela din trecut, al invierii lui Iisus,a trecut, acum a ramas doar semnificatia acelei minuni. Acum stau sa ma gandesc, daca nu am sarbatorii din fiecare an aceasta minune, care dupa mine nu echivaleaza cu invierea si astfel slujba de la biserica, ci ca un simbol, ce s-ar intampla?Lumea ar uita de credintza, ar uita ca mai exista Dumneze, El nu s-ar mai simti slavi?!?!. Si astfel, tot la acest topic ajung la alta intrebare...De ce trebuie sa slavin divinitatea? Da, ne ajuta atunci cand avem nevoie, ne-a dat viatza etc, ca e foarte darnic! dar un simplu multumesc din inima nu este de ajuns?? Trebuie sa ma apuc acum sa fac plecaciuni, sa spun numai cuvinte de lauda, sa-L slavesc in mari si tzari, sa-I aduc omagii, sa le arat oamenilor cat de credincioasa sunt. Nu ma intelegeti gresit, toate acestea nu mi se pare o umilintza ci din contra, mi se pare o linguseala. Dialogul cu Domnu in conditii bune, pana la urma, se face ceva in interior, nu trebuie manifestat prin nu stiu cate astfel de fapte. Sau ma rog, fiecare face cum simte, dar asta inseamna ca Dzeu il va ajuta mai mult??