Rebeliunea de care vorbea furia ingerului este rebeliunea fata de tot ceea ce reprezinta secolul asta absurd: fata de mediocritatea care nu se resimte ca atare pentru ca ii lipseste forta propriei constientizari, fata de consumerism si fata de comercialul zecilor de filme de la Hollywood care au facut cariera (fara sa generalizam), fata de scrierea tip mirc (stiati ca oamenii au ajuns sa scrie si de mana tot in stil mirc? eu tocmai am aflat), fata de rozul ursuletilor de plus de Valentine's day, fata de, fata de, fata de... Am umple romane cu toate "amprentele" secolului pe care il traim. Asta nu inseamna ca emitem judecati de valoare, asta nu inseamna ca muzica folk este cu ceva mai presus decat muzica hip=hop de exemplu, inseamna DOAR ca simtim altfel. Inseamna ca mai credem in sansa omului de a INTELEGE (in sensul cel mai autentic al cuvantului) ce se intampla cu el, ce cauta si ce ar trebui sa inceteze sa caute, tristetile lui, nefericirile lui, bucuriile lui, sperantele lui, intr-un cuvant tot ceea ce il face pe om sa se simta VIU. Am ajuns cu totii sa ne taram intr-o amorteala calduta, data de rutina fiecarei zile, in care ne complacem pana se intampla CEVA (bun sau rau, uneori nici nu mai stiu daca are o asa mare importanta, atata timp cat nu vorbim de extreme) care ne face sa iesim din vizuina si sa simtim din nou. SUNTEM VII!