Amintirile au un singur cusur

[Lorelei]

"Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi."

Traim din amintiri? Innebunim printre amintiri? Sau alegem mereu sa privim inainte? Cat de "bantuitoare" sunt pentru voi amintirile?

[Strumfita]

    Amintirile pot fi dulci, placute , dar uneori ele ne macina pe zi ce trece tot mai mult. Dorinta de a retrai acele clipe care au ramas doar amintiri poate fi dureroasa. 

[littlerose]

eu am niste amintiri pe care le pot numi gatecrashers. niste neinvitate. oricand simt ca am casa sufletului in ordine, cand perdeaua este frumos asezata in falduri, mirosul de flori de tei este pregnant, apar ELE. pronuntandu-le romaneste ar fi de fapt IELE. o hora a ielelor care ma prind in turbarea lor si ma duc pe meleaguri de pe care am fugit, dar care ma urmaresc neincetat.

totusi, le multumesc acestor iele ca imi reamintesc de fiecare data ca am o viata de protejat, de updatat si upgradat.

mereu am spus ca mi-as dori sa am in dotare un buton de delete pe care sa apas ori de cate ori vreau sa uit. ei bine, nu se poate.
am descoperit o noua terapie. aceea a sufletului care incearca sa isi vindece ranile. cum?  prin practica. prin practica scrisului.
scrisul e terapia mea, cel care ma tine pe linia de plutire sau chiar ma ridica deasupra liniei comune a celorlalti. legatura mea cu toate amintirile sta in scris. nu e la fel de durereoasa ca cea a amintirilor care imi revin in fata ochilor. prin scris, prin trecerea de la nivel abstract la nivel concret, le atenuez influenta.
si e tare bine.

bine ati venit voi oaspeti neasteptati si neinvitati. sa mai treceti pe la mine. chiar v-as ruga sa veniti toate o data. iar apoi fie sa imi preluati casa inimii, fie sa va dati seama ca nu e casa pe care o cautati si sa incepeti sa ii bantuiti si pe altii.
va multumesc anticipat.

[Empress]

Amintirile au darul de a ne face ori mai fericit ori mai nefericiti

[serenity82]

amintirile ne ajuta sa realizam unde am gresit, ce am pierdut, cum am reusit uneori sa fim fericiti, cum am reusit sa ne implinim, si ne ajuta sa devenim ceea ce suntem acum si ceea ce vom fi in viitor

[valentina]

 Depinde de amintiri,daca sunt placute te gandesti la ele cu bucurie ,daca sunt triste te gandesti cu tristete.
  "Amintirile ne ard si totusi ne incalzesc, ele fiind singurele bucurii la care ne intoarcem cu placere."

[kitty_girl]

uitati-va in jurul vostru!orice obiect e o amintire...fiecare iti aminteste de ceva.. si atunci cum sa nu traim din amintiri?amintirile ne inconjoara...e o incarcatura emotionala f puternica...daca prezentul nu-l putem mereu intzelege, trecutul e ceva mai clar.. uneori e singurul nostru refugiu.. gandul ca"a fost odata..." uneori amintirile ne fac mai mult rau decat bine... pt ca sunt doar urmele unei rani...

[anushca]

Nu traim prin amintiri, ele sunt doar legatura/conexiunea cu ziua de ieri, cu trecutul. Si celor "triste" si celor "vesele" trebuie sa le zambim. Conteaza doar clipa prezenta... prin ea o construim pe urmatoarea.
Banal?

[kitty_girl]

teoretic "viata poate fi inteleasa doar privind inapoi, dar trbuie traita doar privind inainte" teoretic

[viulian]

Misto, da! Practic insa viata e traita privind inapoi si retraind momentele placute, si pierduta asteptand si sperand (privind inainte).

[kitty_girl]

Shtiu de la o prietena o poveste:
Era odata un baiat care traia impreuna cu tatal sau intro casuta la marginea unui oras.Baiatul avea o fire mai impulsiva, se lua des la cearta cu colegii si ii jignea pe cei care il enervau.intr-o zi tatal sau i-a dat o bucata mare de lemn si i-a spus:"De fiecare data cand te simti frustrat, cand esti nervos si simti nevoia sa strici ceva, bate un cui in bucata asta de lemn".Dupa ceva vreme fiul se duce la tatal sau si-i spune:"Tata iti multumesc pentru sfatul care mi l-ai dat acum ceva vreme.Am facut intocmai cum mi-ai spus.Cand am simtit furie, frustrare, am batut un cui in bucata de lemn.Ma linistea intr-adevar insa acum nu mai am unde sa bat cuiele, bucata de lemn e plina numai de cuie".Atunci tatal i-a raspuns:"Atunci, de fiecare data cand simti furie, abtine-te in a sparge lucruri, iar de fiecare data cand te abtii, scoate un cui din bucata de lemn.Daca vei reusi inseamna ca stii sa-ti controlezi impulsurile"Au trecut zilele, poate saptamanile si intr-o seara baiatul vine la tatal sau"Uite, tata, am reusit!De fiecare data cand m-am abtinut am scos cate un cui din bucata de lemn.Acum nu mai este niciunul!"Tatal i-a raspuns"Asa e, vad bine, nu mai este niciun cui in bucata de lemn, insa...urmele au ramas!"
Cred ca morala e ca orice amintire e doar urma unei "rani", dar rana nu in adevaratul sens al cuvantului, ci acela de urma..."ranile" pot fi sureroase sau poate chiar placute....Cu timpul chiar si pe bucata de lemn nu se mai deosebesc bine toate urmele...dar ele inca sunt acolo...

[Strumfita]

  Amintirile sunt .. viata traita .. anii traiti si pierduti. Nu stiu daca e tocmai corect "pierduti" .. defapt sunt .. traiti. Nu trebuie sa regretam nimic din ce am facut in acei ani .. e o parte din viata .. fara amintiri .. noi nu am fi "complecti" ( nu stiu daca am scris corect   ) . Oricum ..asta era ideea 
  Pupici .. si .. nu traiti din amintiri ci doar .. pastrati un moment in care sa priviti tot ceea ce ati realizat ... 

[catty]

"I relive that yar often in my mind, bringing it back to life, and I realize that when I do, I always feel a strange combination of sadness and joy.There are moments when I wish I could roll back the clock and take all the sadness away, but I have the feeling that if I did, the joy would be gone as well.So I take the memories as they come, accepting them all, letting them guide me whenever I can.This happens more often than I len on."

este inceputul cartii"A walk to remember" (nicholas sparks)..care pe mine una, citindul chiar in momentul in care duceam cele mai crancene lupte cu amintirile, ma ajutat si luminat...amintirile frumoase sunt influentate de restul si invers asa ca nu putem decat sa le acceptam pe toate si sa ne bucuram de ele..

[Just]

 Pe mine ma "bantuie" in fiecare zi .

  De exemplu, astazi mi-am amintit ca eram micuta si locuiam cu parintii mei intr-un apartament. Eu aveam un "palmier" in cap (mai tot timpul pentru ca asa era la moda,se purtau moturile) si o tricicleta care pe care o plimbam dintr-o camera in alta. Eram foarte slaba si ogrisita pentru ca nu-mi placea sa mananc din moment de aveam multe alte ocupatii mai placute si mai necesare  la varsta respectiva. Mama mea (parca o vad) imi facea "catane" pe masuta din bucatarie si imi striga :"Haide acum sa papam!" ,nici prin gand nu-mi trecea sa las tricicleta asa ca mama s-a gandit sa transforme bucataria intr-un peco  ,iar catanele erau benzina ,eu soferul si tricicleta masina .Asa trecea cateodata si o ora pana terminam si eu de "papat" o farfurioara cu ceva merinde.

  In general amintirile sunt placute ,dar ma mai supara din cand in cand si cele mai putin placute. Inchid ochii si astept sa treaca durerea promitandu-mi ca nu voi mai gresi ,ca nu voi mai lasa pe altii sa ma raneasca si ca voi avea grija de cei dragi sufletului meu .Si trece!

  Mai rau sunt "bantuita" de cosmaruri ,care ma slabesc si ma fac sa ma tem de noapte ,insa cu un ceai de musetel le rezolv si pe ele (cat de cat ) .

[Zamolxis]

Cu unele amintiri ne putem hrani sufletul...
Ele sunt benzina sufletului nostru

Dar altele, altele ne bantuie ani si ani....

Interesant cum multe, multe, multe vorbe spuse acum ani si ani, mai pot sa mai rasune limpede in mintea unui om.

Mai rau sunt "bantuita" de cosmaruri ,care ma slabesc si ma fac sa ma tem de noapte ,insa cu un ceai de musetel le rezolv si pe ele (cat de cat )

Cand te tine in brate cineva noaptea, nu ai cosmaruri si vise urate. Este leacul cel mai sigur, 100% eficient.