Imi amintesc si acum prima zi in care l-am vazut! Eram nervoasa, stiam ca ne sosesc colegi ,eram reticenta cand auzeam de colegi, tinand cont ca in general erau foarte rautaciosi cu mine (asta in cazul in care nu-mi faceau avansuri)! Eram pe coridor, ii auzeam vocea nu vroiam sa infrunt noi dusmani, cel putin , nu in acel moment!
Mai tarziu l-am intalnit tot pe coridor, era singur, i-am zambit si am intins mana incercand sa par pe cat posibil degajata si naturala:
- Buna, sunt Ioana! Tu trebuie sa fi Andrei!
-A..Andrei, imi pare bine, cred...
-Am auzit numai lucuri bune despre tine, toata lumea ti-a simtit lipsa!
-Chiar? Ma mir, daca zici tu!
Norocul meu ca a intervenit cineva...ca deja mi se parea ciudata conversatia, suna mai mult a pupat in fund decat ceva natural!
Andrei era in traning pentru assistant manager si nu vroiam cu nici un pret sa creada ca eu doresc sa il pup unde parea ca il pup dupa discutia asta!
Nu ma impresiona in nici un fel,nu-mi sarea in ochi cu nimic, putea sa treaca foarte linistit pe langa mine fara sa realizez ce as fi pierdut...
Seara, m-a vazut pe coridor si m-a invitat la el sa mananc impreuna cu alti 'prieteni'...traditionala slanina cu zacusca! Il priveam si ma intrebam cum poate la varsta asta frageda sa lucreze peste granite, incetul cu incetul am aflat ca el nu era asa copil precum credeam eu, ca a fost casatorit ( eu ca neamul prost am ras in hohote, convinsa ca e o gluma sau ca sotia lui era pedofila)Apoi, nu stiam cum sa-mi inghit rusinea cand am aflat ca el era cu 8 ani mai mare decat mine!( defapt,cred ca am ras in continuare...poate chiar ca o taranca, asa reactionez eu uneori)
Incepusem un fel de relatie care imi dadea batai de cap( cu un tip dragutel si el, pacat insa ca-l cunosteam eu) si nu stiam cum sa termin totul! In schimb imi amintesc ca mi s-a atras atentia ca Andrei ma studia. Am reactionat cat se poate de violent : 'are u stoopid or somethink? Andrei is a nice guy, how can u say thinks like that? are u psico?'
L-am placut pe Andrei, era un om bun, ma intelegeam bine cu el, era singura persona care era draguta cu mine! Probabil ma intelegea, eram noua, el avea vechime dar schimbase pozitia...eram amandoi la un inceput de drum! Radeam, glumeam, ma facea sa rad si eram fericita ca cineva se poarta frumos cu mine!
Dupa craciun au uramt 4 zile de munca titanica, ne-am hotarat sa mergem cu toti intr-un club faimos "SENIOR FROG'S". Ajunsa in fata barului am cerut un 'TICKET TO FLY', mai are rost sa mentionez ca dupa o jumatate de ora eram deja pe scaune (mesele erau pline spre disperarea mea) dansand ! Jur, ca nu am idee cum a ajuns Andrei sa ma sustina! Eram fericita ca aveam spatele asigurat la propriu! Nu-mi amintesc prea multe (ceea ce mie pana atunci nu mi se intamplase pana atunci) Stiu ca dansam ( nici nu vreau sa-mi amintesc in ce hal! rosesc la simpla aducere aminte) iar Andrei era in spatele meu si ma sustinea cand dadeam semne de dezechilibru, ii simteam pieptul pe (mai mult sau mai putin) spatele meu .
Stiu ca era mereu cu mine, mai erau si alti pe care ii consideran cantitate neglijabila cum ar fi prietenul meu oficial si cred prietena lui oficiala!
Eu, razboinica de felul meu, vroiam un alt bar sa mai beau si o bere!M-am lasat convinsa de el sa merg sa-mi las poseta...
Problema mea incepuse abia cand ajunsesem in camera mea...si aveam impresia ca nu mai pot respira si parca vitejia mea se risipise! Mi-a dat o pastila si m-a scos pe terasa la aer!
Nu mi-a trebuit mult pana sa incep sa-i povestesc toata viata mea, cat am suferit si cat de greu mi-a fost ( ce zice omul in astfel de momente sa faca o impresie buna). M-a ascultat, imi mai vorbea si el apoi m-a dus inapoi in camera mea....Pe drum ii explicam cat de porci sunt barbatii, cat de mult urasc barbatii, ca toti sunt o apa si-un pamant, ca nu vor decat un singur lucru si ca la randul lor nici ala nu sunt capabili sa-l faca bine,aveam chiar intentii serioase( doar declarate) sa ma reprofilez...
in acest timp el ma dezbraca........apoi m-a imbracat in pijama! A urmat un lucru pe care mi-l voi aminti (vorba lui bunica) pana voi intra in pamant!
M-a pus in pat, m-a invelit si m-a sarutat incet pe buze....n-am sa uit niciodata acel sarut! Ce-l mai perfect, pur, inocent...apoi a plecat....am ramas in urma lui zambind, dorind-mi sa nu fi fost doar un vis....
Atunci si numai atunci am realizat ca el este ceea ce am asteptat intreaga mea viata! A fost suficient un sarut! Am stiut!
Hmmmmmmmmmmm retraiesc acel sarut....
Subiect: noi 2 (Citit de 9056 ori)
