Pai ce sa mai scriu,dragii mei?Sunt departe de mine,de tot ce ma implinea pe mine ca persoana...incerc sa ma descurc in noua postura.Nu cred ca mi-e rau,mi-e bine[material!],dar inima mea e goala,un desert care se intinde cu fiecare zi care trece si cu fiecare lacrima care nu mai vrea sa apara.Uneori,nici eu nu mai stiu ce e cu mine,cand ma culc vreau pur si simplu sa adorm[lucru care se intampla extrem de rar ! ],cand ma trezesc vreau sa nu ma gandesc la nimic...Nu stiu de ce m-a adus Dumnezeu pe lume...un om cu ochii verzi in plus...Cand ma indrept spre servici imi pun castile in urechi si ascult la maxim tot ce poate fi mai tare...ma refer la rock...am o nevoie disperata de viata,sunt o salbatica indragostita de viata,dar in lumea in care traiesc[ca intr-un film science-fiction],parca toti au murit...doar cadavre care se indreapta spre o noua zi de munca.Ce e mai trist e ca am si uitat cum eram inainte,cand lumea ma oprea pe strada ca sa ma intrebe ce mai fac,sau doar asa ca sa imi faca ziua cu un zambet...am uitat cum zambeam ,am uitat cum nu ma durea nimic,cum dansam la 7 dimineata prin casa,am uitat cum mama ma astepta la poarta,am uitat cat de mult imi placea sa imi vad prietenii,am uitat vremea cand mi se parea ca viata e o binecuvantare.Dragii mei,mi-e dor de mine si urlu disperat in mine-sa nu ma auda cei din jur-si ma rog sa se nasca ziua cand am sa pot sa fiu din nou profesoara!
Subiect: eu sunt o ploaie de primavara... (Citit de 10170 ori)
