am citit raspunsurile voastre si imi dau seama ca fiecare vede distanta asa cum doreste:ca pe o explicatie-cineva ca distanta i-a furat iubirea,altcineva ca i-a stins-o,altcineva ca ii apropie.
distanta este un factor important atunci cand se intalneste intr-o relatie,dar(intotdeauna exista un dar) daca sentimentele sunt sincere..daca EL/Ea este alesul/aleasa credeti-ma ca acest "obstacol" este depasit.
nu puneti lipsa de comunicare,de incredere si chiar de intensitatea a sentimentelor in spatele distantei-nu este ea vinovata-ea doar aprofundeaza ce este deja:nu ai incredere,esti gelos?-esti gelos si daca o ai la 2 metri de tine,dar la 400 km acest lucru se amplifica...si asa mai departe.
eu am o relatie la distanta,dupa cum se vede...si este de 8 luni acusi.distanta a provocat si probleme,dar acest lucru datorita firilor noastre.Distanta..face ca fiecare intalnire a noastra sa fie pretuita ca pe un dar dumnezeiesc,am ajuns sa valorific la propriu fiecare clipa care imi este data sa fiu cu el..sunt secunda secunda cu el :nu pot sa dorm pentru ca atunci cand inchid ochii nu il mai vad,nu pot sa ma intorc prea mult pe partea cealalta pt ca simt ca sunt si asa prea departe de el,si stau acolo lipita,amortita,tacuta ca nu cumva sa il trezesc..Cati dintre cei cu o relatie la 2 strazi distanta simt aceste trairi?Neputinta de a impiedica timpul sa isi continuie drumul?O melodie pe care au auzit-o atunci cand el se duce acasa..si de fiecare data sa planga pentru ca isi da seama ca a plecat..si nu se pate intoarce oricand?
de asemenea distanta ne-a dat si o lectie:atunci cand ne vom fi mutat impreuna sunt sigura ca vom sti sa ne apreciem prezenta mult mai mult si timpul pe care il avem,chiar daca este vorba de ani,nu doar de zile.
apreciati ceea ce aveti-cu o iubie adevarata nu va intalniti de doua ori.
Fericirea e sa iti doresti ceea ce ai,nu?