10 Octombrie, 2025, 01:27:05 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Mitul adamic  (Citit de 46067 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

24 Ianuarie, 2007, 12:26:15 p.m.
Răspuns #15
Offline

Luli


Nu cred ca mitul adamic isi are radacinile in alte mituri ptr ca...toate popoarele vechi au mitul adamic.
Ptr ca omul adamic a aparut concomitent in mai multe locuri.
Si mitul lui Noe apare la alte popoare.
Opreste trecera.
Stiu ca unde nu e moarte,nu e nici iubire,si,totusi te rog:opreste, Doamne,ceasornicul cu care ne masori destramarea.

24 Ianuarie, 2007, 12:55:02 p.m.
Răspuns #16
Offline

Cruella


Haideti sa ma bag si eu in seama, ca din cate am citit se pare ca sunteti aprox pe aceeasi lungime de unde. Poate e nevoie de un pic de verva in discutia asta, pe care sper s-o aduc fara sa enervez pe nimeni.
Deci in primul rand: mitul adamic mi se pare nu tocmai mit. pentru ca un mit e legat de ceva real, adevarul fiind deformat in timp si asa se naste un mit. eu una nu pot sa cred ca au existat adam si eva. si nici nu cred in existenta vreunu zeu. omenirea, ca si tot ce exista au aparut prin evolutie. inceputul cu big bang e un pic nebulos, dar apoi totul se leaga. informatia genetica la om si soarece este identica in proportie de 98%. e imposibil ca un zeu sa aiba asa putina imaginatie, cel putin nu un zeu cum este el descris (facator de minuni). in alta ordine de idei.... isus a existat. ca om, nu ca fiu al unui zeu. era fiul mariei si al vecinului probabil, ca al lui iosif se pare ca nu era. si da, isus era un om bun. dar nu suntem noi (cel putin cei de pe forum) toti oameni buni? ma veti intreba cum imi explic minunile pe care le-a facut isus. sau poate nu. dar va zic totusi: pai cele mai mari minuni le face omul pe care il iubesti. deci conteaza cine l-a descris in prima faza. si probabil il iubea foarte multa lume. iar cele cu mersul pe apa si altecele.... nu cred ca pentru vreun magician ar fi o chestie imposibila (copperfield doar a trecut prin marele zid chinezesc...).
vreau sa ma intelegeti ca nu iau in deradere nici una din credintele existente, respect alegerea fiecarui om in parte, si nici nu incerc sa conving pe cineva ca ceea ce spun eu este mai adevarat decat ce spun altii!
doar imi expun propria parere, poate intr-un mod incomod unora, deoarece am observat ca pot discuta cu voi, fara sa-mi fie teama ca imi veti sari in cap strigand ca e inadmisibil sa traiesti (si sa iubesti) fara sa crezi intr-o entitate divina :)
din pacate am avut experiente (triste as spune) cu adeptii anumitor religii, care nu pot fi destul de toleranti sa accepte ca eu pot face un bine si fara sa cred in existenta vreunui zeu... si care incercau din rasputeri sa ma convinga de convingerile lor.
si apropo: adam avea buric? :) (biologia invatata de mine la scoala nu ma ajuta sa-mi raspund la intrebarea asta, oricum era o gluma, sper ca nu am jignit pe nimeni cu intrebarea asta!!)
My imaginary friend says you are crazy!

24 Ianuarie, 2007, 04:31:16 p.m.
Răspuns #17
Offline

Luli


Mai omuleato,mai!
Cu adeptii diverselor culte am avut si eu experiente triste,de aceea eu nu apartin niciunui cult,nu merg la biserica,nu cred in moaste si-n icoane.Cred in Iubire.Cred in natura,in univers.Cred in om,ca si o mare capacitate.
Am sa-ti spun o poveste care o sa-ti para inadmisibila:exista o inteligenta care este statica.Ca sa se poata manifesta,ea a creat polaritatea,din polaritate ivindu-se miscarea.Polaritate insemnind yin-yang sau conceptul bine-rau,alb-negru etc.Polaritatea asta e fizica pura.Inteligenta asta a creat niste fiinte ,sa zic zei pe care i-a insarcinat sa creeze omul,planetele,universul,tot.Fiinta primara numita om nu era ca acum,era total neslefuita,adica cuprindea toata suflarea vie de la nivel grosier pina la nivel de constiinta.Ca sa devina om,fiinta primordiala a desprins cite una cite una fiintele grosiere,adica animalele.De aceea se zice la geneza ca omul a venit sa numeasca toate animalele.Apoi s-a-ntimplat ceva,aici am eu niste dubii privind ordinea evenimentelor.Dar intr-adevar toate fiintele se-nrudesc,e normal.Ptr ca ele cindva erau una.Statuile vechi ciudate cu animale jumate om-jumate animal nu sint decit etape de creatie,nu e nimic diabolic,este ilustrarea unor evenimente percepute , amintite si transpuse in sculpturi.Omul adamic reprezinta multi oameni ,nu un singur om.Omul adamic au fost toate cele 5 asa-zise rase de oameni,defapt nu sint rase,sint toate doar varietate de trasaturi si pigment.
De aceea maimuta nu se mai face om,ptr ca nici nu s-a facut vreodata,dar ea,cronologic,a fost inaintea omului creata,fiind printre ultimile "dezbracari " de strat grosier.In schimb,cind omul a fost gata preparat,gata sa aiba constiinta,zeii investiti cu creatia omului(ii gasesti sub numele Elohim)au hotarit sa tina omul la nivel de animal,adica fara constiinta.Aceasta este viata paradisiaca a lui adam,un nivel de constiinta inferior,de animal,numit in biblie nepes(ebr) sau henos antropos,sau sarx in greaca.Inteligenta cea statica a intervenit facindu-i pe oameni sa manince din copacul cunosterii,rezultind primul nivel de constiinta umana.Zeii Elohim s-au suparat pe omul adamic si i-au gonit ca sa nu devina nemuritori mincind si din copacul vietii.La momentul Abel-Cain i s-a dat omului posibilitatea alegerii si tot atunci s-a rupt si fratia de singe dintre oamenii,adica ruda nu-ti mai este ruda,poate fi un strain,de-aici si familiile dezorganizate.
Oamenii au fost virusati si codificati.Astfel au aparut doua tabere:copiii luminii si ai intunericului.Omul este destul de la mina lui si a altora .
Interpretarea ca D-zeu intervine este gresita.Intervine la nivel de univers,nicidecum la nivel de microunivers,ptr fiecare om in parte.
In fine,ideea principala este ca entitatea numita Isus,primul om creat,este un termen generic ca si Buddha,de aceea budistii acuza pe crestini ca imprastie minciuni.In biblie sint putine referinte ramase despre acest lucru,dar suficiente,citez: Isus a zis:eu am zis,sinteti dumnezei si  "Isus este primul dintre cei care Imi vor fi fii si fiice" (Pavel)Dar ptr ca oamenii sa devina dumnezei creatori,cum au fost destinati trebuie sa-si mareasca gradul de constiinta ,iubire,toleranta si intelegere ,pe scurt,sa devina ca Isus.
Acest lucru nu se intimpla,evident fiind adept al vre-unui cult oarecare crestin care n-are nici o legatura cu Isus.
De asemenea,din cercetarile mele reiese ca Isus n-a mers nicicind pe apa,nici n-a inmultit pestii,in schimb aparea si disparea.
Cind a fost rastignit,el a invins simbolul crucii,crucea se numea angkh,si era simbolul vietii si al mortii,simbolul karmei.El a invins astfel virusul din ego-ul sau,si-a facut mintea sa taca si scinteia divina curata a iesit la iveala din el.
Ca sa intelegi un mit,cind citesti 4 cuvinte trebuie sa le vezi pe celelalte 10 care sint adevarul din spatele celor 4.Acest lucru este greu daca nu cunosti simbolurile fenomenelor petrecute cu mii de ani in urma unor oameni care nu corespund omului modern,unor oameni care percepeau curent ceea ce noi,azi,numim mistere,taine etc
Deci nu e nici o problema ca nu crezi intr-o divinitate,primul pas bun in acest lucru e ca esti libera de canoane,dogme si minciuni.
Daca vei cauta adevarul,vei gasi adevarul.Ai potential ptr orice,doar sa vrei.
Pupici.
PS:ïnteligenta statica este ceea ce in mod popular o cunosti sub numele de D-zeu,care nu este trinitate,este ceva care contine tot universul si se autocontine,numita in greaca Autogenes.Aceasta inteligenta este in manifestare Tata si Mama la un loc,precum in cer,asa si pe pamint,parte barbateasca si parte femeiasca.Trinitatea ,sa zic,este Tatal,Mama si Fiul ,este arhetip,si totul aici,pe pamint este arhetipal.Ok,si o sa zici,ce-i cu mama asta?Este porumbita,transformata de biserica in porumbel.Este Duhul Sfint.
Cindva D-zeu era numit Aumen sau Adon sau Aton ,un nume fara gen masculin sau feminin.
Sperind ca ti-am sucit mintile suficient,iti doresc numai bine. 8) 8)
Opreste trecera.
Stiu ca unde nu e moarte,nu e nici iubire,si,totusi te rog:opreste, Doamne,ceasornicul cu care ne masori destramarea.

25 Ianuarie, 2007, 12:31:58 a.m.
Răspuns #18
Offline

Dedeiu


Ma scuzi :D

25 Ianuarie, 2007, 01:31:47 a.m.
Răspuns #19
Offline

viulian

Administrator
"And on the eight day, man created God."

Mi-a placut tare mult citatul :). Semnifica mult nevoia oamenilor de a crede in ceva... e aproape ca o nevoie viscerala. Si surprinzator, si eu cred in ceva :D sii.. chiar si cei care nu cred, tot sunt fermi pe pozitie deci.. CRED [in] ceva. Credinta e peste tot pana la urma, nu ?

Revenind la topic.. atrag atentia ca se refera la mit, nu si daca exista sau nu Dumnezeu.. Pt. un topic mai amplu pe discutia despre Dumnezeu sugerez http://www.lovetime.ro/community/index.php?topic=2479.0 (pentru cine are rabdare sa citeasca :D) sau aici http://www.lovetime.ro/community/index.php?topic=3075.0

25 Ianuarie, 2007, 07:50:09 p.m.
Răspuns #20
Offline

Luli


Dedeiu,sper ca nu la mine te scuzi!

VIulian,si mie-mi place citatul.
Dar cum povestesti despre acest mit fara a pomeni pe cel care l-a creat pe adam ?Scuze,dar sint greu de despartit faptele.
Oricum,eu n-am pus problema daca exista sau nu D-zeu sau adam.Si dac-am pus-o,am pus-o!(problema)
Opreste trecera.
Stiu ca unde nu e moarte,nu e nici iubire,si,totusi te rog:opreste, Doamne,ceasornicul cu care ne masori destramarea.

26 Octombrie, 2008, 05:37:08 p.m.
Răspuns #21
Offline

Lorelei


"And on the eight day, man created God."

Mi-a placut tare mult citatul :). Semnifica mult nevoia oamenilor de a crede in ceva... e aproape ca o nevoie viscerala. Si surprinzator, si eu cred in ceva :D sii.. chiar si cei care nu cred, tot sunt fermi pe pozitie deci.. CRED [in] ceva. Credinta e peste tot pana la urma, nu ?

Da, asta e una dintre intrebarile care ma bantuie in ultima vreme. De ce avem atata nevoie sa credem in ceva? Nu discut daca acel ceva (generic) in care credem e real sau nu, pe mine ma obsedeaza nevoia asta aproape viscerala cum zice Iulian, de a crede [in] ceva. De unde? Care este golul care trebuie umplut? Este o cautare de sens intr-o lume care pare lipsita de sensuri? Sau e altceva, un atavism care se manifesta in noi cu indarjire?
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

26 Octombrie, 2008, 05:52:57 p.m.
Răspuns #22
Offline

umbra


Eu cred ca e un pseudoatavism, cauzat de o nevoia noastra  de a ne explica ceea ce nu putem controla, sau ceea ce la un anumit moment dat ne pare de neinteles. Imi cer scuze e doar o parere a unui novice. :-[
Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop.-Saint-Exupery

26 Octombrie, 2008, 06:04:31 p.m.
Răspuns #23
Offline

Lorelei


Eu ma intreb daca nu cumva nu nevoia de a explica supranaturalul este atat de mare, cat nevoia de a gasi un sens vietii. Sau poate am eu o perioada mai a-semantica...
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

26 Octombrie, 2008, 06:08:58 p.m.
Răspuns #24
Offline

umbra


Eu ma intreb daca nu cumva nu nevoia de a explica supranaturalul este atat de mare, cat nevoia de a gasi un sens vietii. Sau poate am eu o perioada mai a-semantica...

Defineste perioada" mai a-semantica"? :laugh:
« Ultima Modificare: 26 Octombrie, 2008, 06:12:46 p.m. de umbra »
Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop.-Saint-Exupery

26 Octombrie, 2008, 06:13:23 p.m.
Răspuns #25
Offline

Lorelei


lipsa de sensuri, atata tot. cariera pare o infatuare, dragostea o poveste pentru oameni necajiti, fericirea doar un ideal de trecut in jurnale... nu gasesc sensuri, si atunci aici cred ca incepe nevoia de a crede in ceva.
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

26 Octombrie, 2008, 06:29:55 p.m.
Răspuns #26
Offline

umbra


lipsa de sensuri, atata tot. cariera pare o infatuare, dragostea o poveste pentru oameni necajiti, fericirea doar un ideal de trecut in jurnale... nu gasesc sensuri, si atunci aici cred ca incepe nevoia de a crede in ceva.

Freud spunea:"Fiecare om pe care-l intalnesc in drumul meu imi este superior prin ceva.De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare"
Poate ca nu a sosit momentul potrivit in care sa descoperi sensul sau...este atat de evident si atat de la indemana incat nu iti dai seama ."Intelepciunea incepe in mirare"-Socrate
Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop.-Saint-Exupery

26 Octombrie, 2008, 06:36:05 p.m.
Răspuns #27
Offline

Lorelei


Ce-i drept e drept. Mirarea e, poate, marea promisiune a vietii, mirarea in forma ei ingenua, autentica... dar poate despre asta intr-un alt topic. Cat despre sensuri sau lipsa lor, ceea ce ma enerveaza este mersul inainte in virtutea inertiei, fara sa intelegem de ce si unde mergem etc. Dar na, astea sunt intrebarile pe care fiecare si le pune la un moment dat. Partea proasta este ca ti le pui prima data pe la 17-18 ani si iti zici ca e o faza care va trece. Nu trece insa si te bantuie periodic.
Poate totusi trebuie sa lasam drumul sa ne poarte, ca singura forma posibila de a merge inainte fara teama si fara intrebari idioate  :laugh:
Amintirile au un singur cusur: ne viziteaza in fiecare zi.

27 Octombrie, 2008, 09:06:34 a.m.
Răspuns #28
Offline

amelie


hm...in ultimul timp cam asa mergem toti...unde ne duce drumul.Chiar daca la un moment dat am vrea sa ne razvratim si sa nu mergem precum oile, primim cate un "ciomag" in cap drept atentionare si ne reluam locul in turma. N-am inteles niciodata de ce trebuie sa facem cum face si cum accepta "lumea"?De ce ne deranjeaza sa urmam un drum laturalnic chiar daca restul lumii merge pe strada principala?
Prea multe "de ce-uri" la care n-ai cum sa primesti raspuns ... pentru ca iesi din "normal".
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

27 Octombrie, 2008, 11:15:12 a.m.
Răspuns #29
Offline

umbra


Marele Voltaire spunea:"Specia noastra nenorocita este astfel construita, incat cei care urmeaza calea batatorita, intotdeauna arunca cu pietre in cei care arata un drum nou".Si cine suntem noi sa-l putem contrazice. :PDin pacate suntem prea mici si prea orbi ca sa recunoastem geniul si mult prea orgoliosi sa recunoastem ca nu avem dreptate. Nu stiu care e parerea voastra dar eu consider ca exista o "Forta Divina" care ne conduce si care ne ghideaza dar care nu poate fi incadrata in vreuna din dogmele religioase cunoscute. In ceea ce priveste cautarea noastra de sensuri cred ca e generata de nevoia de cunoastere si de explicare a supranaturalului cum spunea mai devreme Lorelei.
Fericirea trebuie sa fie o rasplata, nu un scop.-Saint-Exupery