Când l-am auzit – de pe un miniLP – pe George Vraca recitând din Eminescu, mi-am dorit să scriu şi eu poezii, ca El... Şi-ncă mai încerc, de unde rezultă că am rămas tot... copil.
...În urmă cu ceva timp, după ce am citit „Pavilionul canceroşilor” de Alexandr Soljeniţîn (în traducerea Mariei Dinescu şi Eugen Uricaru, volum aparut în Editura UNIVERSAL DALSI, 1997), mi-am zis că şi eu pot scrie la fel. Şi-am început un roman, pe care l-am intitulat, provizoriu, „Viaţa la bani mărunţi”, din care am scris deja 32 de capitole, însumând 712 pagini, format A5... De 4 ani stau însă pe loc cu acţiunea, pentru ca nu mă hotărăsc sa suprim eroina, deşi tot ceea ce se întâmplă în jurul ei, curge cu necesitate către... dispariţia acestei fete minunate, care se cheamă Cristiana... Vă promit c-am să vă mai vorbesc despre asta (din moment ce, iată, m-am destăinuit şi v-am făcut curioşi).