Draga mea, eu am 18 ani...si sunt impreuna cu prietenul meu de 2 ani jumate. Adica de cand aveam si eu 16 ani....e o varsta...zbuciumata

De altfel pana la 20 cred ca tot zbuciumata o sa fie...si poate si dupa
Treaba sta in felul urmator...si eu imi iubesc prietenul enorm de mult..nu l-am iubit de la inceput, ci a trecut ceva timp pana sa simt ceea ce simt acum. Noi suntem personalitati ceva mai diferite, si desi se spune ca opusurile se atragnu stiu cat de aplicabila e teaba asta de fiecare data...ne-am despartit de vreo 10 ori cred pana acum...nu pentru mai mult de 5 zile, da oricum...Cat eram cu el, ispite veneau parca din toate partile...si-mi doream uneori sa luam o pauza ca sa pot eu sa ma "racesc"..dar cum venea o pauza de genul asta, in urma unei certi si deci ne desparteam, nu reuseam sa mai fac nimic...mi-era gandul numai la el. Plangeam in continuu, nu am mai concentram pe nimic, si intr-un final ajungeam sa-l sun si sa ne impacam. Si dup'aia air mai tecea o vreme si treaba se repeta...
Fiecare relatie este diferita, pentru ca oameni din cadrul ei sunt diferiti...nu stiu cum sunteti voi si nu stiu daca relatia voastra ar rezista atator despartiri, cum a rezistat a mea...e nevoie de multa dragoste...asta ma tine pe mine unita de prietenul meu...in ciuda diferentelor de personalitate, modului diferit de a gandi multe lucruri, dragostea ne-a tinut impreuna.
Daca il iubesti si daca te iubeste, eu zic sa nu cedezi ispitei...pentru ca fizicul e ceva trecator...o sa-ti satisfaci placerea asta fizica, dar dup'aia? Daca nu-i spui o sa traiesti cu sentimentul de vinovatie si cu teama ca poate o sa afle candva...iar daca ii spui si o sa te paraseasca, o sa pierzi cu mult mai mult decat ai castigat cu tipul acela...
In viata e bine sa alegi cu inima si cu ratiunea, nu cu simturile...pentru ca placerile pe care simturile ti le ofera sunt cu mult mai mici decat cele pe care ti le ofera inima...