Gelozia? E o predispoziţie înnăscută, sau un instinct – cum vreţi să-i ziceţi. Derivă din spiritul de posesiune, accentuat mai ales la mamifere. Atâta timp cât e vorba despre o „gelozie nedemolatoare”, nu e cazul să-ţi faci probleme. Dar dacă ajungi la crimă din motive de gelozie, se schimbă situaţia. E semn că ne-am pierdut măsura.
Am avut ocazia să stau de vorbă cu doi criminali – unul şi-a ucis soţia, iar celălalt şi-a ucis vecinul, pe care l-a găsit în casa lui, într-o după-amiază, stând de vorbă cu nevastă-sa. Am reţinut opinia primului. Mi-a spus: „Dacă aş mai lua viaţa de la capăt, n-aş mai face ceea ce am făcut…”
Propunerea mea derivă din opinia acestui nefericit: când îţi vine să faci vreo „nefăcută” (să atentezi la viaţă – la a ta, ori la a iubitei), vezi-te cu 10 ani mai în vârstă, şi de la înălţimea spirituală pe care ţi-o va da vârsta aceea, vezi-te cu 10 ani mai tânăr, când era cât pe ce să faci ceva rău, din motive de… gelozie (care e, crede-mă, o mare prostie. În fond, aşa cum noi bărbaţii ne mai uităm după câte o femeie, de ce, mă rog, n-ar avea acelaşi drept să facă acelaşi lucru şi femeile? Să fim rezon!)