care este antidotul impotriva geloziei? a scapat cineva de gelozie 100%? cum?

[desdemona]

prea multa gandire cu mintea intr-o relatie strica.

nu sunt total de acord cu tine.
impulsivitatea apartine de clasa sentimentelor.chiar nu este indicat sa fii impulsiv intr-o relatie:asa apare violenta verbala si fizica.Este regretabil ce se intampla din cauza ei.
gelozia tine de sentimente,pentru ca atunci cand esti rational iti dai seama cat de deplasat poti fi.
consider ca "formula magica" =ratiune+voia inimii.

GeoSteph legat de "ca noi barbatii ne mai uitam dupa o femeie,de ce nu ar avea si ele dreptul".Tu te-ai simti bine ca sotia ta sa intoarca capul dupa un barbat si sa spuna "ce sexy este barbatul ala,mi-ar placea sa.."?
Este bine ca cei doi sa fie realisti in privinta faptului ca exista femei si barbati frumosi care pot fi observati ca oameni si nu ca eventuali parteneri de sex.

Nu este o lege,dar am observat ca barbatii sunt mai gelosi,cred ca este din natura lor:instinctul de proprietate.Dar nici cu femeile nu-mi este rusine,ca stiu al naibii de bine sa mai despice firul in 4 si sa cicaleasca.

Mama imi spunea"Gelozia este o boala care distruge relatia.Cu un barbat gelos nu ai ce face".
Dupa 20 de ani nu vad semne mari de schimbare.
ASa sa fie?




 

[inda]

Tu te-ai simti bine ca sotia ta sa intoarca capul dupa un barbat si sa spuna "ce sexy este barbatul ala,mi-ar placea sa.."?
Este bine ca cei doi sa fie realisti in privinta faptului ca exista femei si barbati frumosi care pot fi observati ca oameni si nu ca eventuali parteneri de sex.

Faptul ca unul dintre cei doi parteneri este in stare sa spuna cu voce tare ceea ce gandeste, ar trebui sa fie socotit ca un act de suprema incredere si comunicare deplina, de ce te-ar face sa te simti geloasa?
Asta atata timp cat locul fiecaruia e bine stabilit si acceptat de ambele parti.
Daca iti spune, inseamna ca te cunoaste pe deplin, crede ca increderea este deplina si reciproca, asumandu-si riscul de a face aceasta afirmatie. In momentul in care esti constienta ca in sufletul lui nimeni nu este mai presus decat tine, orice afirmatie nu poate fi luata in considerare decat ca o afirmare a increderii.
Sau vrei sa spui ca in momentul in care privesti o persoana cu admiratie, intr-un coltisor al mintii, trebuie sa fie obligatoriu o conotatie sexuala? Nu poti sa te uiti la un barbat si pur si simplu sa afirmi cu admiratie "uite ce animal de rasa" fara sa te gandesti la altceva? Sau crezi ca barbatii nu pot privi fara sa doreasca?

In momentul in care il vei dori numai si numai pentru tine, trup, suflet, minte si toate celelalte, el va dori sa scape dintr-o dragoste sufocanta, ca dintr-o inchisoare.
Mi se pare mie sau certificatul de casatorie e un fel de act de...punere in posesie? 

[Pensees]

  Iubirea...e daruire,incredere,e bucuria ce-o simti cind se bucura,e durerea ce-o simti cind are o durere,e libertatea ce i-o dai de a discerne,de a compara,de a alege,asumindu-ti orice risc.(iubirea nu inseamna numai pat;asa se explica iubirea pina la anii senectutii acolo unde a fost o viata)Cind e in adevar iubire,apare si puterea de sacrificiu;(desi iubesti,lasi sa fie fericit acolo unde-si gaseste fericirea).Fericirea-i cind iubirea-i reciproca,fara a da senzatia de inchisoare din partea niciunuia.(asa-i cum s-a mai spus);
  Gelozia? gelozia e spaima de a pierde ceea ce iubesti,e egoism,e neincrederea in tine de a fi la inaltime,de a-i insufla sau a-i mentine aceasta flacara.Mai e gelos si cel ce stie ca el poate insela,considerindu-i si pe ceilalti ca el.Numai cind te cunosti pe tine,cind esti constient de ce poti da,de ce poti cere,poti scapa de gelozie.

[Lorelei]

Si eu cred ca atunci cand celalalt face comentarii apropos de o alta femeie / un alt barbat e o forma de incredere deplina. Dar, Inda, nu as fi asa transanta. Se intampla ca asta sa aiba doua riscuri. Pe de-o parte hai sa-i zic "riscul complexelor", in sensul ca bine bine, daca e foarte frumoasa si o admira omul ca pe o haina frumoasa e una, dar daca ajunge sa comenteze partile urate si mai si constati ca partile alea urate sunt infinit mai mici ca ale tale? Exemplu: ia uite ce solduri mari are! (si iti dai seama instant ca pe langa ale tale oricum sunt mici? in loc sa resimti ca o incredere acordata loveste fara intentie!). Bun, al doilea risc e "riscul dominatiei", in sensul ca s-ar putea sa "si-o ia in cap" si sa considere ca oricand isi poate manifesta forta de a te domina uitandu-se admirativ si nu numai la altele.

Daca insa vorbim de o relatie foarte frumoasa, deschisa si plina de dragoste si de incredere reciproca, atunci da, e absolut ok. Iti dau dreptate pe de-a-ntregul. Din pacate asemenea relatii sunt, vai, atat de rare. Ca sansele de a castiga la loterie.

[Daniela N.]

  Mai e gelos si cel ce stie ca el poate insela,considerindu-i si pe ceilalti ca el.

Pensees, mi se pare ca ai spus o chestie foarte foarte desteapta.
Privind asa lucrurile, gelozia ne apare ca o proiectie a propriilor nostre tendinte de "alunecare". Cumva tine de bun simt ideea asta: va puteti imagina un om care este impacat cu el insusi si cu viata, care se cunoaste pe sine si se accepta, fara a-si refula dorintele si instinctele dar totusi gelos? Eu nu. Dar un om care, dupa ce si-a descoperit partea intunecata, neputandu-si-o infrunta pe fata, o mascheza prin gelozie - cea mai eficienta moetoda de a pasa "vina" in mainile celuilalt. Devenim gelosi in momentul in care descoperim in noi potentialul de a insela, pentru ca aproape concomitent mai facem o descoperire: ca acest potential poate exista in oricare dintre partenerii nostri.

faza era ca persoana de langa noi sa nu mai dea motive de gelozie si atunci noi nu vom mai avea pentru ce sa fim gelosi

Vrei sa punem pariu?
Probabil ca asa gandesc toti cei ce au credinta ca gelozia este "incurabila"...si am vazut ca sunt destui membri pe forum care au declarat asta.

Revenind oleaca la potentialul ala de a insela...nu m-am lamurit inca din ce s-a scris pana acum daca este nativ sau dobandit. In discutiile voastre se tot vehiculeaza ideea de posesie/proprietate ca stand la baza geloziei...
Chiar sunt curioasa: cati dintre voi cred ca spiritul de posesie face parte din natura umana? Traim ca sa avem? Sau am fost invatati sa ne dorim sa avem ca sa supravietuim (cu riscul sa nu mai traim deplin)?

[Pensees]

 "Dragoste sufocanta"!Mda;asta

[Pensees]

 Am apasat gresit,revin.Deci: "Dragoste sufocanta",ma duce cu gindul la expresia,"dragoste oarba".Cred ca nu gresesc,afirmind ca dragostea oarba e,atunci cind cel indragostit nu realizeaza ca e o imextiune si ca celalalt,cu amabilitate(uneori si ea prost inteleasa),sau dupa fire sau educatie,incearca sa puna punct,sa se debaraseze.atunci cred ca e dragoste sufocanta cind e urmarea acelei dragoste oarbe.Totusi,sint nelamurita,ce mult asi vrea sa-mi spuna cineva,de ce atunci cind totusi indragostitul are revelatia ridicolului situatiei  si se retrage inabusindu-si sentimentele,cel "sufocat" prefera sa faca totusi"valuri?Din egoism?Din vanitate?Verifica de nu-i retragerea fictiva?sau de ce?
   Buna Daniela!  referitor la faptul, daca gelozia e nativa sau dobindita.Orice om se naste cu bune si rele,nu?Copilul este aluatul cel mai usor de modelat cu dragoste, prin educatie si puterea exemplului.Cred ca gelozia e dezvoltarea la maxim a egoismului,ividiei,a spiritului de posesiune.Daca copilul aude:-Puiule ,e galetusa ta si numai a ta sa n-o dai..,-Draga vecinii au masina noua,sa ne luam alta si noi sa le luam ochii;-De ce-ai mai dansat si cu -x-,doar esti cu mine? Copilul vede, aude i se imprima si spune ca asa-i,mami,tati,stiu cel mai bine.Gresesc mult crezind asa?

[wanderer]

Te-ai gandit o secunda ca poate cel care se simte "sufocat" de toata dragostea care i se daruieste,de toata atentia sau poate ,sa spunem iubirea "prosteasca".Ii este foarte teama,ii este teama ca nu merita toate lucrurile frumoase pentru ca poate el sau poate ea a gresit si nu mai are incredere in atat de multa dragoste care i se ofera si trebuie sa o pretuiasca...,ii este teama sa nu raneasca prin ceea ce face,prin ceea ce spune si atunci prefera sa fuga pentru ca nu considera ca este ceea ce si-a dorit persoana de langa el.Ma refer la faptul sa iubesti pe cineva din tot sufletul tau iar cel de langa tine sa iti raspunda foarte putin,sau poate deloc...,sau daca o face sa o faca din mila,compasiune,din simplul fapt sa nu te faca sa suferi.Fara a se gandi ca tocmai prin faptul ca te considera probabil un obiect,un suflet care are nevoie de ajutor,iar cand il gaseste si devine sigur pe el sa il lase in lumea lui...,fara prezenta acelui ceva care l-a facut sa traisca,sa iubeasca,sa zambeasca...,sa fie un intreg alaturi de acea persoana.Sa spuna doar ca a facut ceea ce a trebuit si apoi a plecat,fara a privi inapoi sau fara a se gandi nici macar pentru o secunda ca acel ceva care a zambit avea nevoie de acea persoana mai mult decat orice...,ci nu pentru o clipa,pentru o soapta,pentru o imbratisare si pentru o viata intreaga in care sa-i ofere tot ce are el mai presus.

"Sufletul meu e tot ce am si-ti pot lăsa în nopti de veghe
Deasupra dorului etern ce lumea noastră o precede,
Când trecătoarele iubiri ating atâtea simtăminte
De n-am puterea să mai strig prin lumea fără de cuvinte...

Culoarea zâmbetului meu ti-e dăruită numai tie,
Iar lacrima de stii s-o stergi ferice tu... - ferice mie.
De nu, în marea de tristeti ne înecăm ca orisicare
Nereusind a-ntemeia o nemaiîntâlnită cale...

Vibrarea ta- vibrarea mea, cuprinsă-n zboruri de culoare,
Reînfloreste dintr-un vis prin frumuseti înăltătoare,
Puterea-ntreagă s-a ascuns peste un tu, peste un eu
Si va păstra acelasi sens pe chipul tău, pe chipul meu."

[zamolxis]

"if you love somebody, set them free" Sting

cauta polyamory in wikipedia

nu zic ca ar fi "solutia", dar este o solutie mai putin cunoscuta